5 comori inestimabile care s-au pierdut pentru totdeauna

De la sarcofagul faraonului egiptean Mikerinos la Diamantul florentin și la rămășițele Omului de Pekin, în acest articol îți prezentăm cinci comori inestimabile care au dispărut fără urmă.

Împrejurările în care au dispărut aceste obiecte valoroase nu sunt foarte clare și este puțin probabil ca ele să fie regăsite vreodată.

Această sabie din secolul XIIIa fost una dintre cele mai de preț comori ale Japoniei. A fost opera lui Goro Nyudo Masamune, cel mai faimos creator de katane din istoria japoneză.

Katana a fost transmisă din generație în generație de către shogunii care au condus țara. După capitularea Japoniei în fața SUA la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, katana legendară a fost confiscată, alături de alte săbii japoneze, de un sergent american a cărui identitate a rămas necunoscută.

De atunci, katana Honjo Masamune nu a mai fost văzută niciodată. Unii istorici cred că militarul american a transportat-o în țara sa și că arma s-ar putea afla acum în posesia unei persoane care nu își dă seama de importanța ei.

Alții cred că sabia a fost topită sau vândută unui colecționar care nu dorește să o înapoieze Japoniei. O altă teorie spune că sabia se află în continuare în Japonia, ascunsă într-un loc secret.

În urma celei de-a treia divizări a Poloniei, din 1795, când statul suveran polono-lituanian a fost împărțit între Prusia, monarhia de Habsburg și Rusia, prințesa Izabela Czartoryska a adunat 73 de obiecte prețioase care comemorau istoria regalității poloneze, pe care le-a plasat în așa-numita Casetă regală.

Caseta conținea mai multe bijuterii valoroase, tablouri și alte obiecte personale ale regalității poloneze. Inițial, prințesa a ascuns caseta într-un muzeu pe care l-a construit în orașul Puławy. Ulterior, comoara a fost mutată la Cracovia.

Un secol mai târziu, în 1939, la începutului celui de-Al Doilea Război Mondial, locația casetei a fost descoperită de câțiva soldați naziști, care și-au împărțit conținutul între ei. Niciunul dintre obiectele din caseta regală nu a mai fost văzut de atunci.

Piramida lui Mikerinos este cea mai mică dintre piramidele egiptene. În 1837, în anticamera superioară a piramidei, exploratorul și egiptologul britanic Howard Vyse a descoperit sarcofagul faraonului Mikerinos.

Mormântul antic era confecționat din bazalt, iar pe el era inscripționat numele lui Mikerinos. Pe 13 octombrie 1938, neprețuita comoară a fost expediată în Marea Britanie.

Din păcate, Beatrice, nava care o transporta, nu a mai ajuns la destinație. S-a scufundat în Marea Mediterană, undeva între Malta și Cartagina. Nici sarcofagul, nici epava nu au fost găsite vreodată.

Diamantul galben, de 137.27 carate (27.454 grame), este cea mai mare nestemată de acest gen documentată vreodată. Deși originile precise ale magnificei pietre prețioase sunt necunoscute, istoricii știu că diamantul a ajuns în mâinile dinastiei Habsburgice după moartea ultimului membru al familiei Medici.

Atunci, la ordinul împărătesei Maria Terezia a Austriei, diamantul a fost inclus în colecția de Bijuterii ale Coroanei Habsburgice, aflată în Viena.

După căderea Imperiului Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial, Carol I al Austriei a luat piatra cu el, în exil în Elveția. În 1918, piatra a fost furată de o persoană apropiată familiei imperiale și transportată în America de Sud împreună cu alte nestemate ale Bijuteriilor Coroanei.

Ulterior, s-a zvonit că diamantul a fost transportat în anii ’20 în Statele Unite ale Americii, unde a fost tăiat și vândut.

În 1923, o echipă de arheologi americani și europeni a descoperit rămășițele așa-numitului „Om de Pekin” pe un șantier din apropierea capitalei chineze Beijing.

După ce au examinat cele 15 cranii parțiale, 11 mandibule și mai mulți dinți și oase, arheologii și-au dat seama că au descoperit o formă nouă de Homo erectus, precursorul oamenilor moderni.

În 1937, la începutul invaziei japoneze, săpăturile de pe șantier au fost oprite, iar patru ani mai târziu prețioasele rămășițe s-au pierdut inexplicabil în timpul războiului. Deși s-au păstrat mai multe mulaje, rămășițele originale s-au pierdut, probabil, pentru totdeauna.