5 animale perfect adaptate la viața grea din deșert

Deșertul Sahara este al treilea cel mai mare deșert din lume (după Arctica și Antarctica) și cel mai mare deșert fierbinte din lume. Se întinde pe 9.2 milioane de kilometri pătrați, ceea ce îl face comparabil cu Europa (care se întinde pe 10.2 milioane de kilometri pătrați).

Însuși numele „Sahara” se traduce literalmente drept „cel mai mare deșert”. Acest deșert este cunoscut pentru climatul său uscat și fierbinte, ceea ce restricționează formarea norilor și face ca precipitațiile să fie extrem de rare.

Foto: Wikimedia

Terenul este dominat de nesfârșite movile de nisip, concepute parcă pentru a le arde călătorilor tălpile, în timp ce sursele de apă sunt puține și la mare distanță una de cealaltă.

În vreme ce oamenii locuiesc în orașe și sate pentru a se proteja de mediu, la animale lucrurile funcționează ușor diferit. Aceste cinci specii trăiesc în deșertul Sahara și au dezvoltat caracteristici unice care le permit să prospere într-un mediu atât de ostil, încât puține ființe îi pot face față.

1

Antilopele Addax

Addax este o specie de antilope pe cale de dispariție și, probabil, cea mai bine adaptată pentru supraviețuirea în deșert.

Aceste animale se hrănesc cu iarbă și cu rădăcini și pot fi identificate prin picioarele lor scurte, copitele late și coarnele răsucite armonios.

Foto: Wikimedia

Aceste antilope sunt active doar în orele de răcoare ale zilei, dimineața devreme și seara. Au acest program pentru a evita deplasările în căutare de hrană și apă în timpul arșiței de peste zi.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Culoarea lor se schimbă odată cu anotimpurile, vara devenind albe, pentru a reflecta razele calde ale Soarelui, și gri pe timp de iarnă, pentru a-și menține corpul cald.

Acest lucru le permite să-și regleze eficient temperatura corpului. Copitele lor sunt late și aplatizate pentru a le permite să meargă ușor pe nisipul fierbinte.

2

Vulpea de deșert (fennec)

Această vulpe adorabilă, cea mai mică de acest gen, atinge lungimi de cel mult 30 de centimetri și nu cântărește mai mult de 1.5 kilograme.

Foto: Wikimedia

Locuiește în regiunile mai uscate ale deșertului Sahara și poate fi identificată cu ușurință după urechile sale foarte mari, care cresc până la 15 centimetri în lungime.

Aceste urechi lungi sunt o adaptare care o ajută să supraviețuiască în condiții dure. Folosindu-și urechile, vulpile aud prădători și alte surse de pericol, menținându-se în alertă și în siguranță.

Urechile ajută, de asemenea, la eliminarea excesului de căldură din corp. Rinichii lor sunt adaptați pentru a face față perioadelor lungi fără apă și, precum gazelele Dorcas, vulpile fennec pot supraviețui grație apei din hrană.

Frumoasa lor blană groasă de culoarea nisipului poate fi găsită chiar și pe labe, ceea ce le permite să meargă cu ușurință pe nisipul fierbinte, precum și să se izoleze de căldură și de frig.

3

Șopârla monitor de deșert

Foto: Wikimedia

Această șopârlă poate fi găsită și în deșertul Arab și în regiunile mai uscate din Asia Centrală, precum și în deșertul Sahara. Aceste creaturi sunt perfect potrivite pentru condițiile din deșert, iar pielea lor le permite să prospere la căldură.

Prada lor este formată din insecte, păsări și mamiferelor mici și hibernează în timpul iernii pentru a-și conserva energia. Spre deosebire de antilopele din deșert, monitorii sunt activi în timpul zilei și pot suporta cu ușurință căldura.

Șopârlele sunt echipate cu glande ce secretă sare, care păstrează bine umiditatea, ceea ce le permite să supraviețuiască fără apă pentru perioade lungi de timp.

Șopârlele monitor sunt prădători incredibili, deplasându-se prin căldură și pe nisip pe distanțe mari, cu o viteză de până la 30 de kilometri pe oră. Au o caracteristică pe care o au și șerpii: limba bifurcată, care le permite să simtă substanțele chimice din aer, ca să detecteze prada.

4

Iepurele de stâncă

Foto: Wikimedia

Hyraxul, cunoscut și sub denumirea de hyrax de piatră sau iepure de stâncă, este un mamifer relativ mic din Africa, comun în deșertul Sahara.

Aceste creaturi sunt erbivore, hrănindu-se cu iarbă, frunze și fructe. Umiditatea din hrană le poate permite să se reziste fără apă mai mult de o săptămână.

Sunt creaturi robuste, cu urechi rotunde, cu blană cu păr scurt, care își schimbă culoarea în funcție de temperatură și anotimp. Cu toate acestea, în afară de blana lor, abilitățile lor naturale de termoreglare sunt limitate.

La fel ca antilopele, iepurii de stâncă se hrănesc doar la orele dimineții și seara. Întrucât sunt pradă pentru numeroase specii mai mari, precum pisicile sălbatice și șerpii, iepurii de stâncă trăiesc în grupuri.

Formează colonii, evită mișcarea noaptea, iar masculii dominanți stau de pază și acționează ca prima linie de apărare a coloniei împotriva prădătorilor.

5

Vipera cu coarne

Foto: Wikimedia

Animal letal, vipera cu coarne este un șarpe veninos mare și greu, care crește până la 70 de centimetri lungime. Poate fi întâlnit în Sahara, precum și în deșerturile din Orientul Mijlociu. Veninul acestor șerpi conține 13 toxine diferite.

Vipera cu coarne are un meniu format din rozătoare și păsări. Este ușor de identificat datorită coarnelor situate deasupra ochilor.

Culoarea viperei cu coarne este un maro pal, asemănător cu nisipul din deșert. Acest lucru, împreună cu mișcările lor laterale agile, îi permite să se integreze în peisaj, camuflându-se.

În zilele călduroase, viperele se pot îngropa în nisip ca să se protejeze de arșiță, având doar nările expuse. Această tehnică le ajută și la vânătoare.

Preferând să vâneze noaptea, capacitatea lor de a se camufla fără efort le permite să prindă prada și să evite alți prădători din apropiere.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu