5 animale pe care nu am reușit să le domesticim

De-a lungul istoriei, am încercat să domesticim anumite animale, dar nu am reușit. Asta s-a întâmplat din mai multe motive. Unele animale pur și simplu se tem atât de mult de oameni, încât fug atunci când îi întâlnesc.

Altele sunt prea agresive pentru a fi domesticite și atacă sau chiar ucid pe cel care încearcă să le îmblânzească. O altă categorie distinctă de animale este clasificată ca fiind „îmblânzită”, însă nu „domesticită”.

În aceste cazuri, animalul a fost îmblânzit pentru a tolera oamenii și poate pentru a asculta de ei, dar încă este prea periculos pentru a fi considerat „domesticit”. Animalele îmblânzite încă rețin instinctele lor sălbatice și pot deveni brusc periculoase.

1. Zebrele

Zebre din Serengeti, Africa. Foto: Wikimedia

Coloniștii europeni au avut de înfruntat probleme de transport pe măsură ce înaintau în Africa, în secolele XIX și XX. Caii lor erau expuși la multe boli și nu era deloc ușor să aduci cai din Europa.

Pentru a rezolva problema, s-au orientat asupra zebrei, o rudă apropiată a cailor și măgarilor, care poate fi întâlnită din belșug pe câmpiile africane. Zebrele sunt imune la mai multe boli care afectează caii.

Însă toate încercările de a domestici zebra au dat greș. Zebra este un animal foarte vigilent și agresiv. Este suspicios față de alte animale, inclusiv față de oameni, și fuge la cel mai mic semn de pericol.

Zebra este un alergător rapid, ceea ce face foarte dificilă capturarea sa. Dacă este prinsă, lovește cu copitele și mușcă, încercând să scape.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Doi masculi luptându-se în perioada de rut. Foto: Wikimedia

Coloniștii au reușit să prindă niște zebre, însă au realizat rapid că aceste animale sunt mai mici decât caii și nu sunt deloc confortabile la călărit. În plus, zebrelor nu le place să fie călărite și devin agresive după o vreme – chiar și după ce au fost îmblânzite.

Natura agresivă a zebrei a fost pusă pe seama evoluției sale. Zebra își împarte habitatul cu prădători cum ar fi leii, crocodilii, hienele, leoparzii și omul. Aceasta era o problemă mare pentru coloniști, care se temeau că acești prădători vor fi atrași de zebrele domesticite.

2. Rechinul din specia Marele Alb

Toate încercările de a domestici acești rechini au dat greș, fiindcă atunci când sunt capturate, aceste animale mor în câteva ore. Primul Mare Alb ținut în captivitate a murit după câteva ore.

Cel mai îndelungat timp pentru care acest animal a fost ținut în viață în captivitate a fost de 16 zile. Rechinii din această specie care sunt capturați se lovesc cu capetele de pereții acvariilor.

Marele Alb. Foto: Shutterstock

Un rechin ținut în acvariul Okinawa Churaumi, din Japonia, s-a lovit cu capul de pereții de sticlă până a murit. Un altul, ținut la acvariul Monterey Bay, din California, s-a lovit în mod continuu cu capul de pereții de sticlă și a atacat alți doi rechini, până când a fost eliberat.

Marele Alb nu reacționează bine la captivitate din mai multe motive. În primul rând, este un animal care se deplasează foarte mult, capabil să traverseze întregul ocean.

De asemenea, are nevoie de multă apă pentru a respira, așa că acvariile, oricât ar fi de mari, sunt prea mici pentru el. Rechinii capturați sunt incredibil de agresivi și, de obicei, refuză să mănânce.

Când mănâncă, au nevoie de pradă vie, iar pentru acvarii este dificil să asigure o astfel de hrană.

3. Ratonii

Ratonii sunt foarte abili la cățărat și pătruns în locuri greu accesibile. Foto: Wikimedia

Ratonii sunt buni candidați la domesticire. Sunt cățărători abili și pot intra în spații înguste. Dacă ar fi domesticiți, ar putea fi folositori pentru vârstnici și pentru cei cu dizabilități fizice.

Dar problema este că nu au fost domesticiți. În ciuda aspectului drăgălaș, ratonii sunt agresivi și distructivi. Sunt curioși, le place să exploreze și devin cu repeziciune distructivi dacă sunt băgați într-un spațiu închis.

De obicei, trebuie monitorizați mereu și mușcă atunci când sunt furioși sau înfometați. Mușcăturile pot deveni fatale, deoarece pot infecta oamenii cu rabie.

Cum ratonii își pot folosi mâinile precum oamenii, încearcă de obicei să deschidă orice obiect pe care îl întâlnesc. De asemenea, sunt experți în arta evadării.

De fapt, acesta este un mare motiv pentru care domesticirea nu a reușit. În plus, le place să fie singuri, nu sunt animale sociale și nu sunt loiale față de oameni.

4. Elefanții

Un grup de elefanți asiatici. Foto: Wikimedia

Elefanții asiatici nu sunt considerați animale domestice, deși sunt capturați și dresați de peste 3.000 de ani. Mai degrabă, sunt clasificați ca fiind animale îmblânzite sau sălbatice.

Nu sunt considerați animale domestice fiindcă nu sunt crescuți după metoda reproducerii selective. „Reproducere selectivă” înseamnă că oamenii aleg exemplarele care se vor reproduce, pe baza anumitor trăsături favorabile.

Pentru a fi domesticiți, ar trebui supuși procesului de reproducere selectivă până la a 12-a generație. La a 12-a generație, ar trebui să fie destul de diferiți de strămoșii lor sălbatici și ar putea fi considerați animale domestice.

În general, elefanții asiatici capturați nu sunt înmulțiți prin reproducere selectivă. (Numai câțiva au trecut prin acest proces și doar până la a doua generație.)

Industria lemnului din Myanmar este foarte dependentă de munca elefanților. Foto: cosmosmagazine.com

Asta înseamnă că sunt animale sălbatice. Le permit oamenilor să îi călărească doar fiindcă au fost dresați. Totuși, sunt ca orice alt animal sălbatic, ceea ce înseamnă că sunt imprevizibili.

5. Hipopotamii

Oamenii au făcut bine că au păstrat distanța față de hipopotami, unele dintre cele mai agresive animale din lume. În fiecare an, hipopotamii ucid mai mulți oameni decât leii, elefanții, leoparzii, bizonii și rinocerii la un loc.

Evident, orice întâlnire dintre un om și un hipopotam se va termina rău pentru om. Hipopotamii au dinți mari și sunt incredibili de rapizi.

Pot ajunge la viteza de 48 de kilometri pe oră, în ciuda masivității lor. Usain Bolt, cel mai rapid om din lume, abia ajunge la 45 de kilometri pe oră!

Marius Els călare pe Humphrey, „hipopotamul său de casă”, la ferma sa din Free State, Africa de Sud. Foto: Barcroft Media

S-au făcut mai multe încercări de a domestici hipopotamul. Cum era de așteptat, aceste eforturi s-au sfârșit prost.

În 2011, Marius Els, un fermier sudafrican, a fost ucis de un hipopotam de 1.2 tone, cu vârsta de 5 ani, pe care încerca să-l transforme în animal domestic.

Esl l-a botezat pe hipopotam Humphrey și îl considera animalul său de companie. Mergea să înoate cu el și o dată chiar l-a călărit, spunând că, pentru el, animalul este „ca un fiu”.

Însă Humphrey nu-l considera pe Els drept tată, fiindcă l-a ucis în același râu în care obișnuiau să înoate. Înainte să-l ucidă pe Els, Humphrey teroriza deja regiunea.

Marius Els l-a crescut pe Humphrey de când animalul avea cinci ani și îl considera „ca pe un fiu”. Foto: Barcroft Media

Odată, hipopotamul l-a gonit pe un bărbat și pe nepotul său, forțându-i să se urce într-un copac, după ce ieșiseră cu o canoe pe râul care trece pe terenul fermei lui Els.

De asemenea, Humphrey era cunoscut pentru faptul că ucisese viței și alergase după oamenii care jucau golf pe un teren din apropiere.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>