5 animale care, deși nu sunt mamifere, produc „lapte” pentru puii lor

Știm cât de important este laptele pentru bebeluși. Este un amestec bogat de nutrimente și substanțe chimice benefice care este esențial pentru dezvoltarea copiilor.

Din tot regnul, doar câteva animale produc lapte – în adevăratul sens al cuvântului – pentru puii lor: mamiferele, grupul din care și oamenii fac parte.

Cu toate acestea, există câteva animale care produc pentru progeniturile lor secreții ce seamănă foarte mult cu laptele. Acest „lapte fals” nu arată ca laptele de vacă sau de om și nici nu este produs la fel.

Totuși, are același scop: hrănește puii până când sunt suficient de mari ca să se descurce singuri, amintește JStor Daily.

Porumbeii sunt foarte buni la împărțirea îndatoririlor de părinți. Spre deosebire de mamifere, unde numai femele alăptează, la porumbei și femele, și masculii produc „lapte” pentru puii lor. Acest lichid se numește lapte ingluvial sau „lapte de gușă”.

Păsările au o structură asemănătoare unui sac la baza gâtului, pe care o folosesc în mod normal pentru depozitarea și umezirea hranei înainte de a o digera.

Cu câteva zile înainte ca puii să eclozeze, gușile ambilor părinți porumbei devin căptușite cu celule pline cu fluid. Părinții regurgitează această pastă lăptoasă în gurile puilor.

Acest lapte ingluvial este unica hrană a puilor timp de câteva zile după eclozare.

Laptele de porumbel este extrem de bogat în proteine ​​și grăsimi. Când puii de găină au fost alimentați cu acest lichid, într-un studiu din 1952, rata lor de creștere a crescut cu 38%, conform BBC.

Nu numai porumbeii produc lapte ingluvial. Flamingo și pinguinii imperiali, de asemenea, produc acest lichid.

Și unii gândaci de bucătărie își hrănesc puii cu un fel de lapte. Un astfel de exemplu este gândacul de Pacific.

Cele mai multe femele depun ouă într-un fel de sac pe care îl elimină din corp cu puțin timp înainte ca puii să eclozeze. Primul lucru pe care îl fac progeniturile este să caute hrană.

Dar femela gândacului de Pacific are o abordare diferită în ceea ce privește îngrijirea puilor. În loc să depună ouă, embrionii se dezvoltă în interiorul unui alt sac, în „uter”.

Odată ce embrionii au intestinele complet formate, încep să bea „lapte” produs de celulele din sacul matern și se dezvoltă rapid.

La fel ca gândacii de Pacific, femelele pseudoscorpion produc o substanță asemănătoare cu laptele, însă o secretă din ovare.

Femela își poartă ouăle fecundate într-o structură asemănătoare unui sac, atașată de burtă. Odată ce puii eclozează, rămân în sac și se hrănesc cu laptele ovarian al mamei.

Chiar și după ce părăsesc sacul, puii trăiesc o perioadă pe spatele mamei lor, la propriu, până când sunt suficient de maturi pentru a supraviețui singuri.

Pseudoscorpionii au doar câțiva milimetri lungime. Pentru că sunt găsiți adeseori în încăperi cu cărți prăfuite, mai sunt numiți și „scorpioni de bibliotecă”.

„Laptele” de pește-disc nu arată deloc lăptos. Laptele său este, de fapt, o secreție pe bază de mucus care acoperă corpul ambilor părinți. Este bogat în proteine ​​și anticorpi.

La câteva zile după ce puii ies din ouă, se îndreaptă spre părinții lor și se hrănesc cu secrețiile de mucus care le acoperă corpul.

În primele două săptămâni, își petrec cea mai mare parte a timpului hrănindu-și puii. Hrănirea durează 5-10 minute, după care părintele „de serviciu” ghidează puii spre partenerul său.

Începând cu a treia săptămână, părinții încep înțărcarea puilor, înotând departe de ei din ce în ce mai mult, forțându-i să caute alte surse de hrană.

Acest model, mai întâi hrănind puii și apoi înțărcându-i treptat, este similar cu modul în care mamiferele își îngrijesc copiii.

Cecilienii sunt amfibieni, precum broaștele și salamandrele, dar nu au membre și arată ca viermii. Majoritatea speciilor își protejează puii până când eclozează, apoi îi abandonează. Cecilianul african Taita, din Kenya, a dezvoltat un stil mai elaborat de îngrijire a puilor.

Când puii ies din ouă, sunt încă subdezvoltați și total dependenți de mama lor. Pentru a-i hrăni, femela își transformă stratul superior al pielii într-un strat gros de proteine ​​și grăsimi.

În loc să bea secrețiile, puii răzuiesc cu dinții acest strat de piele. Pielea este atât de nutritivă, încât în ​​doar o săptămână puii cresc în lungime cu aproximativ 11%.

Acest lucru are un puternic impact asupra mamei. După o săptămână în care își hrănește puii astfel, pierde aproximativ 14% din greutatea corpului.