4 tragedii mai puțin cunoscute al căror numitor comun a fost mâncarea

Cărțile de istorie consemnează o sumedenie de tragedii și dezastre, de la cele naturale la cele cauzate de om. Citim adesea despre tragedii provocate de război, dezastre cauzate de fenomenele meteo extreme sau despre accidente teribile la baza cărora a stat neatenția.

Totuși, de-a lungul timpului au avut loc și numeroase tragedii cauzate prin alimentație, deși evenimentele de acest fel sunt mai puțin cunoscute. Iată, deci, o serie de exemple de tragedii al căror numitor comun a fost hrana.

1

Nutrețul care i-a paralizat pe deținuții din lagărul Vapniarka

Prizonieri lagar
Prizonieri din lagărul Vapniarka (1940). Foto: yadvashem.org

În 1941, regimul lui Ion Antonescu a înființat un lagăr în Vapniarka, o localitate care astăzi face parte din Ucraina, unde au fost deportați aproximativ 1.200 de evrei (mai ales din Odessa și Bucovina) și deținuți de ordin politic.

În lagăr, prizonierii erau hrăniți frecvent cu latir (Lathyrus sativus), o plantă folosită ca nutreț pentru animale.

Această plantă conține acid oxalil-diamino propionic, o neurotoxină care, dacă este ingerată de om, provoacă latirism, o boală neurologică severă ce duce la paralizia picioarelor.

Din cauza dietei bazate în mare parte pe Lathyrus sativus, numeroși deținuți au început să se îmbolnăvească. După câteva săptămâni de consum apăreau primele simptome ale bolii, care afecta măduva osoasă și cauza paralizia.

În ianuarie 1943, sute de prizonieri de la Vapniarka sufereau deja de latirism. Unii șchiopătau, alții se deplasau cu ajutorul cârjelor.

Disperați, deținuții au intrat în greva foamei și au cerut asistență medicală. Drept urmare, autoritățile lagărului au permis Comitetului de Ajutorare a Evreilor din București să le furnizeze prizonierilor medicamente.

De asemenea, rudelor le-a fost permis să trimită pachete cu mâncare, iar Lathyurs sativus a fost eliminată din dieta prizonierilor. Cu toate acestea, 117 oameni au rămas paralizați pe viață în urma consumului de mazăre Lathyrus sativus.

2

Grâul otrăvit din Irak

Irak
Mii de irakieni au manifestat simptome neurologice după ce au consumat grâu otrăvit. Foto: corrosion-doctors.org

În 1971, Irakul se confrunta cu o secetă fără precedent. În speranța că va rezolva criza alimentară cauzată de lipsa precipitațiilor, guvernul irakian a importat din Mexic o varietate de grâu cu randament ridicat numită Mexipak.

Specialiștii irakieni știau că exista riscul ca semințele să germineze în timpul transportului, din cauza umidității crescute. Ca să elimine această posibilitate, au sugerat ca acestea să fie acoperite cu un fungicid.

Așadar, grâul a fost tratat cu mercur, care să îl protejeze de infestare înainte de plantare. Mercurul era un fungicid eficient, ieftin și nu afecta plantele care creșteau din semințele încolțite.

Grau otravit
Un sac cu grâu otrăvit. Foto: Wikimedia

Pe sacii cu grâu au fost inscripționate mesaje care avertizau agricultorii cu privire la prezența fungicidului și la faptul că grâul era destinat exclusiv plantării, nicidecum consumului.

Însă aceste mesaje erau în engleză și spaniolă, limbi pe care fermierii irakieni nu le înțelegeau. Din cauza unor probleme logistice, transportul a ajuns în Irak după încheierea sezonului de însămânțare din această țară.

Deși guvernul irakian i-a avertizat pe fermieri cu privire la fungicidul periculos, mulți dintre cei care au rămas cu saci de grâu neplantat au ignorat atenționarea.

Au folosit grâul ca nutreț pentru animalele și au făcut din el și făină pentru pâine. De cealaltă parte, cei care au ținut seama de avertizări au aruncat grâul în râuri.

Câteva săptămâni mai târziu, spitalele din țară au fost asaltate de oameni care sufereau de amorțeală la nivelul pielii și de lipsă de coordonare a mișcărilor.

459 de oameni au murit și câteva mii s-au ales cu leziuni cerebrale permanente. Și râurile au fost contaminate, afectând peștii și păsările, ceea ce a dus la un dezastru ecologic.

3

Regele care a murit pentru că a mâncat prea mult

Regele Adolf Frederick
Regele Adolf Frederick al Suediei. Foto: Wikimedia

Regele Adolf Frederick, care a condus Suedia între 1751 și 1771, a fost un conducător iubit de supuși. Se purta cu blândețe și era cunoscut drept om de familie, un soț și un tată exemplar.

În pofida acestor calități, Adolf Frederick a rămas în istorie pentru modul neobișnuit în care a murit. La 12 februarie 1771, regele se pregătea pentru Postul Mare.

Anticipând lunga perioadă de privațiuni culinare, monarhul a decis să se bucure de o ultimă masă copioasă: varză murată, scrumbie afumată, caviar, homar și șampanie.

Toate acestea au fost urmate de 14 porții de semla, o chiflă de grâu umplută cu pastă de migdale și multă frișcă, ce se mănâncă în mod tradițional cu lapte fierbinte.

Adolf Frederick a murit de indigestie și a rămas în istorie drept regele care a mâncat până când a „crăpat”.

4

Boala pisicii dansatoare și peștii otrăviți cu mercur

Boala Minamata
O femeie își ține în brațe fiica afectată de boala Minamata. Foto: Japan Times

Între 1932 și 1968, fabrica de produse chimice Chisso Corporation din Minamata, Japonia, a deversat metilmercur în golful Minamata. Substanța toxică a otrăvit peștii, care au fost consumați ulterior de animalele de pradă și de oameni.

În scurt timp, au început să apară simptomele otrăvirii cu mercur. Afecțiunea a fost observată prima oară la pisici, care sufereau de convulsii și se aruncau în mare, de unde și denumirea de „boala pisicii dansatoare”.

Primul suferind de boala Minamata a fost înregistrat în 1956. La oameni, simptomele otrăvirii cu mercur constau în mișcări necontrolate, amorțeală la nivelul mâinilor și picioarelor, slăbiciune musculară generală, pierderea vederii periferice și afectarea auzului și a vorbirii.

La câteva săptămâni de la apariția primelor simptome se manifestau și nebunia, paralizia, coma, iar ulterior moartea. O formă congenitală a bolii poate afecta fătul încă din uter.

Pe parcursul a 50 de ani, oamenii, pisicile, câinii și porcii au continuat să fie afectați de boală prin consumul de alimente contaminate. Din cele 2.256 de victime ale otrăvirii, 1.784 au murit.

Abia în 2004 Chisso Corporation a fost obligată să le plătească victimelor despăgubiri (86 de milioane de dolari) și să decontamineze zona.

Ca să știi mai mult, citește „Dezastre și accidente. Ghid practic de supraviețuire”

Oricine poate fi nevoit să devină erou atunci când se confruntă cu un dezastru. Ca atare, trebuie să știi cum să bandajezi o rană, cum să înfrunți o furtună mortală sau cum să iei rapid decizii de viaţă sau de moarte după un accident. Deși nimeni nu poate fi pregătit pentru orice eveniment, oricine poate învăța lucrurile esențiale pentru propria supraviețuire și pentru a-i salva pe alții. Această carte te poate ajuta să rămâi în viaţă.

„Dezastre și accidente. Ghid practic de supraviețuire” se găsește cu reducere pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu