4 morminte regale care încă nu au fost descoperite

De la Alexandru cel Mare, a cărui criptă a fost prădată de nenumărate ori, iar apoi distrusă (probabil) de un tsunami, până la Nefertiti, a cărei mumie este căutată și astăzi de arheologi, îți prezentăm cazurile unor fețe regale ale căror locuri de veci sunt încă de negăsit.

1

Mormântul lui Alexandru cel Mare a fost jefuit, iar apoi distrus de un tsunami

Alexandru al II-lea, cunoscut ca Alexandru cel Mare, a fost conducătorul regatului grec al Macedoniei. A murit în 323 î.e.n., din cauze necunoscute. După moartea sa, au existat mai multe dispute cu privire la locul în care trebuia depus sicriul aurit care îi conținea trupul.

În cele din urmă, s-a decis că trupul regelui va fi transportat în Grecia, dar dricul a fost jefuit pe drum. Datele adunate până acum de arheologi indică faptul că rămășițele lui Alexandru cel Mare au fost duse în Egipt, la Alexandria.

După ce trupul regelui a fost, în sfârșit, înmormântat, cripta a fost jefuită de mai multe ori. Mormântul a fost prăduit până și de sora lui Alexandru, regina Cleopatra a Macedoniei, care avea nevoie de bani ca să își finanțeze eforturile de război.

În anii ce au urmat, mormântul s-a deteriorat din ce în ce mai mult, iar arheologii cred că, în final, a fost făcut una cu pământul de un val tsunami, potrivit Discover Magazine.

Astăzi, mormântul este considerat dispărut, deși arheologii încă nu s-au oprit din căutări.

2

Eduard al V-lea, regele-copil care a dispărut fără urmă

Eduard al V-lea
Eduard al V-lea și fratele său, închiși în Turnul Londrei. Pictură de Paul Delaroche. Foto: Wikimedia

Eduard al V-lea, fiul cel mare al regelui Eduard al IV-lea, a moștenit tronul Angliei în 1483, imediat după moartea tatălui său. La acel moment, Eduard al V-lea avea doar 12 ani.

Din acest motiv, unchiul său Richard, ducele de Glouchester, a fost numit regent, urmând să conducă țara până la majoratul băiatului. Însă, imediat după numire, i-a închis pe Eduard și pe fratele acestuia, Richard, în Turnul Londrei.

În timp ce băieții erau sechestrați, ducele de Glouchester a reușit să demonstreze că mariajul lui Eduard al IV-lea fusese ilegitim și, prin urmare, Eduard al V-lea nu avea dreptul să urce pe tron.

Eduard și Richard au dispărut din turn la scurt timp după ce unchiul lor a fost încoronat rege și nu au mai fost văzuți niciodată.

Două secole mai târziu, în 1674, o echipă de muncitori a găsit două scheletele de copii. Osemintele au fost îngropate în catedrala Westminster Abbey, sub numele de Eduard și Richard.

Cu toate acestea, nici astăzi nu se știe dacă rămășițele le aparțin cu adevărat celor doi dispăruți, Eduard și Richard.

3

Mormântul lui Henric I, făcut una cu pământul

Henric I
Henric I. Foto: Ancient Origins

Henric I a fost fiul lui William Cuceritorul și a fost încoronat rege după ce fratele său a murit în timpul unui accident de vânătoare.

În 1136, Henric a decedat, iar trupul său a fost transportat din Normandia în Anglia ascuns într-o piele de bou. A fost îngropat sub altarul unei mănăstiri pe care o ctitorise.

La mai bine de trei secole după înmormântare, regele Henric al VIII-lea a inițiat schisma anglicană, în cadrul căreia a desființat mai multe mănăstiri și abații catolice, inclusiv cea unde fusese îngropat Henric I.

Nu se știe ce s-a întâmplat cu rămășițele regelui, iar șansele ca acestea să fie descoperite sunt minime.

4

Mormântul lui Nefertiti ar putea fi ascuns într-un pasaj secret

Nefertiti este una dintre cele mai cunoscute regine din Egiptul Antic. A fost soția faraonului Akhenaton și inițial s-a presupus că a fost mama faraonului Tutankhamon, însă acest lucru s-a dovedit incorect după descoperirea unei mumii denumite „Tânăra doamnă”.

Testele ADN au relevat că aceasta a fost, de fapt, mama lui Tutankhamon. Până în prezent, rămășițele lui Nefertiti nu au fost localizate. Există o teorie conform căreia regina a fost înmormântată chiar în apropierea mormântului lui Tutankhamon, dat fiind că cei doi făceau parte din aceeași familie regală.

Scanările realizate de către egiptologi cu ajutorul tehnologiei georadar au dezvăluit că lângă mormântul lui Tutankhamon există un coridor încă neexplorat.

În 2015, egiptologul Nicholas Reeves a afirmat că datele adunate prin tehnologia georadar, cumulate cu formele tradiționale de excavare și cu decodarea hieroglifelor indică o probabilitate foarte mare ca trupul lui Nefertiti să se afle în apropierea mormântului lui Tutankhamon.

Istoria Egiptului antic - Nefertiti
Celebrul bust al lui Nefertiti, Foto: New York Post

Echipe de egiptologi din întreaga lume au încercat să pătrundă în camera ascunsă, dar se pare că există o ușă-capcană sau un zid fals care îi împiedică să facă acest lucru. Folosirea forței nu este o opțiune, deoarece o mișcare greșită ar putea distruge lucrurile aflate în încăpere.

Egiptologii continuă cercetările, în speranța că vor găsi, într-un final, locul de veci al lui Nefertiti.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu