fbpx

3 oameni care au supraviețuit la limita înghețului

Moartea prin îngheț este tocmai opusul morții prin ardere. Sunt modalități groaznice de a muri, deși moartea prin îngheț este mai lentă, condamnând victimele la o agonie lungă. În același timă, hipotermia oferă mai multe șanse de supraviețuire decât arderea.

De-a lungul anilor, mai mulți oameni s-au aflat pe punctul de-a muri congelați, însă au fost salvați și îngrijiți medical și, în cele din urmă, au supraviețuit. Cei mai mulți au scăpat fără vătămări permanente, dar în unele cazuri a fost nevoie de amputare. Iată trei cazuri cu totul ieșite din comun.

1. Beck Weathers a fost parțial congelat pe Everest

Beck Weathers, la puțin timp după ce a fost salvat de pe Everest. Foto: The Dallas Morning News

Pe 10 mai 1996, Beck Weathers, în vârstă de 49 de ani, a fost pe punctul de a muri congelat în timpul unei încercări eșuate de a escalada Vârful Everest. Beck trecuse prin o operație operație la ochi, cu scopul de a-și corecta miopia înainte de a pleca spre Munții Himalaya.

În esență, operația presupunea crearea de mici incizii în corneea bărbatului. Problema a apărut atunci când forma corneei s-a schimbat, pe măsură ce urca la altitudini tot mai mari, iar vederea sa a avut de suferit.

Ghidul montan Rob Hall i-a spus lui Beck să nu urce și mai mult și l-a sfătuit să aștepte până când el avea să se întoarcă de pe pisc. Însă Hall s-a împotmolit încercând să ajute un alt alpinist și a murit a doua zi.

Weathers a coborât din munte alături de alți alpiniști, până când o furtună de zăpadă i-a dezorientat. Weathers și-a pierdut mănușa dreaptă și mâna i-a înghețat imediat. În curând, a fost afectat de hipotermie și hipoxie.

Beck Weathers arată ce a mai rămas din mâna sa stângă. Nasul i-a fost parțial reconstruit prin chirurgie plastică. Foto: captură YouTube

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, vânturile puternice l-au aruncat în bătaia furtunii de zăpadă. Niște alpiniști l-au găsit pe Weathers îngropat în zăpadă dimineața următoare.

Brațul său era încă înghețat și fața îi era acoperită de gheață. Era în comă hipotermică, iar acesta este de obicei ultimul stadiu înainte de moarte. Până la acel moment, niciun om nu-și revenise vreodată din comă hipotermică.

Partenerii de alpinism ai lui Weathers au crezut că era mort și l-au abandonat. Totuși, un ghid montan și un doctor au continuat să-i verifice starea în următoarele 24 de ore, așteptându-se să moară.

În schimb, Weathers s-a trezit din comă și a supraviețuit. Mai târziu, i-au fost amputate porțiuni din picioare, brațe și față. Alți opt alpiniști au murit în acea furtună de zăpadă.

2. Mitsutaka Uchikoshi, omul care a hibernat 24 de zile

Imobilizat din cauza unui accident, Mitsutaka Uchikoshi (foto medalion) a hibernat 24 de zile pe muntele Rokko (în fundal). Foto: The Guardian

Pe 7 octombrie 2006, Mitsutaka Uchikoshi, în vârstă de 35 de ani, a căzut într-un râu în timpul unei încercări eșuate de a escalada muntele Rokko, din Japonia. Și-a rupt pelvisul, însă a rămas conștient până a doua zi, când a leșinat.

A fost salvat de un alt alpinist care l-a descoperit, însă, la 24 de zile după accident. Uchikoshi rămăsese inconștient de-a lungul acestei perioade. Temperatura corpului său scăzuse la 22 de grade Celsius.

De asemenea, a pierdut mult sânge și mai multe organe internet și-au încetinit simțitor funcțiile. Este greu de explicat cum a reușit corpul său să mențină o temperatură atât de scăzută atât de mut timp.

Doctorii au fost fascinați de incident și au declarat că este primul exemplu documentat al unei ființe umane care hibernează.

Medicii au observat că corpul lui Uchikoshi și-a suspendat funcțiile și a intrat încet în hibernare, în timp ce temperaturile de pe munte au scăzut până la 10 grade Celsius. În cele din urmă, bărbatul și-a revenit complet.

3. Stella Berndtsson, cea mai scăzută temperatură înregistrată la un om

Stella Berndtsson (extrema stângă a imaginii) alături de familia sa. Foto: MSN.com

Anna Bagenholm deținea recordul pentru cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată la un om, până când Stella Berndtsson, în vârstă de 7 ani, a fost pe punctul de a îngheța pe coasta de vest a Suediei, pe 25 decembrie 2010. Temperatura Annei era de numai 13 grade Celsius când a fost găsită.

Pe 25 decembrie 2010, Anna a plecat de acasă, de pe insula Lyr, din Suedia, ca să caute o comoară imaginară pe care o desenase pe o hartă. Temperatura de afară era de -12 grade Celsius. Părinții ei și-au dat seama că lipsea numai după o vreme destul de îndelungată.

Vecinii au format o echipă de căutare. Tatăl ei, Peter, i-a descoperit urmele pașilor în spatele casei și a mers după ei până la o faleză, de pe care era evident că fetița căzuse.

Totuși, urmele de pași continuau, ceea ce indica faptul că se ridicase și continuase să meargă către malul apei. Mai târziu, căutărilor li s-au alăturat un pescar, trei elicoptere și paza de coastă.

Familia Stellei Berndtsson locuia în apropiere de o plajă de la Marea Nordului. Foto: captură Google Maps

Echipajul unui elicopter a zărit-o în apă și a dus-o pe calea aerului la spital. Inima Annei se oprise și doctorii credeau că era moartă. Le-au spus părinților că avea puține șanse de supraviețuire.

Doctorii i-au încălzit treptat trupul. Câteva ore mai târziu, inima a început să-i bată, iar după 12 ore a deschis și ochii. Anna a reușit să vorbească la două săptămâni după ce fusese salvată și și-a revenit pe deplin.

Trei ani mai târziu, abia dacă își mai  aducea aminte de accident sau de timpul petrecut în spital.


În continuare, citește și:

Distribuie articolul:

Citește în continuare

Abonează-te la Incredibilia.ro

Fii fără grijă, nu facem spam.

Abonează-te la newsletter sau urmărește-ne pe Facebook, Instagram sau YouTube și vei primi zilnic cele mai interesante articole, filme și recomandări!

>