Există multe mistere antice neelucidate și „cotloane” ale istoriei insuficient explorate. De exemplu, faraonul Tutankhamon și pumnalul său provenit literalmente din altă lume. Originea extraterestră a metalului din care este realizat pumnalul a fost stabilită cu precizie de savanți, dar scopul pentru care egiptenii au folosit un asemenea material este încă neclar.

Și, pentru că se spune că „lucrurile bune vin câte trei”, îți prezentăm alte două experimente și studii recente, care țin de enigma construirii complexului megalitic Stonehenge și de adevărata semnificație a picturilor din peșterile Atxurra, din Spania, considerate „capodopere ale preistoriei”.

Iată primul dintre aceste mistere antice, care merită toată atenția. Analiza cu raze X a acestui pumnal superb, aparținându-i regelui-copil Tutankhamon și îngropat lângă el, a arătat că obiectul este compus în mare parte din fier, nichel și cobalt.

Această combinație le-a demonstrat cercetătorilor că metalul își avea originea în spațiul cosmic, într-un meteorit de fier.

Descoperirea a fost coroborată cu informațiile care arătau că egiptenii antici (cei din perioada în care a domnit Tutankhamon, adică 1.300 î.e.n.) au început la un moment dat să folosească o hieroglifă (parte a sistemului de scriere al castei preoților) care se traduce prin „fierul din cer”.

După ce s-au asigurat că metalul provenea dintr-un meteorit, cercetătorii au verificat izvoarele egiptene antice, căutând detalii despre căderea unei pietre din cer.

Au găsit o relatare a unui astfel de incident: prăbușirea meteoritului Kharga, care a fost (re)descoperit în anul 2000 lângă Alexandria, în Egipt.

A fost nevoie de 3.500 de ani pentru a elucida misterul pumnalului regelui-copil, ceea ce face această descoperire și mai specială.

Încă nu se știe de ce egiptenii acordau o atenție deosebită meteoriților, dar probabil considerau aceste obiecte cerești drept un dar al zeilor, motiv pentru care au fabricat pumnalul pentru faraonul lor din metal de meteorit.

Aceste mistere antice au fost elucidate în mare parte mulțumită eforturilor oamenilor de știință

Ce sit din Europa este mai misterios decât Stonehenge, acest aranjament circular de megaliți care a dat naștere atâtor teorii? (Să fie, oare, presupusele piramide din Bosnia?) Se pare că Stonehenge a fost construit cu 4.000 – 5.000 de ani în urmă, dar cum de au realizat anticii o asemenea performanță?

Zecile de megaliți de gresie de la Stonehenge nu constituie un mare mister pentru experți, deoarece s-a stabilit că originea lor este locală. Însă pietrele albastre, mai mici, pot fi găsite numai în Țara Galilor, care se află la mare distanță.

În 2016, o echipă de arheologi a arătat o modalitate prin care pietrele ar fi putut fi transportate până în Anglia. În imaginea de mai sus poți vedea cariera Craig Rhos-y-felin, din care proveneau unele dintre aceste pietre. Cariera se află la circa 220 de kilometri de Stonehenge.

Folosind o sanie de lemn, membrii unei echipe de cercetători din Anglia au reușit, în grupuri de câte zece, să transporte o piatră de mărimea celor de la Stonehenge pe trunchiuri de copac așezate pe jos.

Experții au calculat că zece oameni (sau 20, pentru pietrele mai mari) puteau să deplaseze pietrele cu 1.6 kilometri pe oră. Cercetătorii au stabilit că această metodă de transport nu ar fi prezentat dificultăți pe teren accidentat sau abrupt, așa că și-au făcut o imagine clară despre metoda de construcție de la Stonehenge.

Trebuie doar să mai aflăm de cât timp ar fi avut nevoie anticii pentru a duce treaba la bun sfârșit. Prin urmare, iată încă un mister antic care a fost, în esență, elucidat.

Arta este unul dintre cele mai de preț daruri rezervate exclusiv omului și o practicăm de foarte mult timp. Iată, de exemplu, aceste exemple uimitoare de artă, descoperite la 300 de metri sub pământ, în peșterile Atxurra, din Țara Bascilor (Spania).

Peșterile sunt cunoscute din 1929, însă picturile (contururi scrijelite acoperite cu pigmenți) au fost observate abia recent.

Datând probabil de 12.000 – 15.000 de ani, aceste imagini reprezentând cai, bizoni, capre și cerbi ne fac să ne întrebăm: de ce au desenat oamenii din vechime aceste animale?

De ce au realizat aceste picturi atât de adânc în inima pământului? O interpretare este că picturile indicau un loc de întâlnire rituală. În lipsa unor alte elemente, situl a fost clasificat drept „sanctuar” de către arheologi.