Noile descoperiri științifice îi pot aduce autorului faimă, celebritate și prestigiu. Dar pentru fiecare cercetător sau inventator autentic, mii de oameni de știință și inventatori aspiranți au muncit în zadar. Au încercat cu disperare, fără să reușească să facă acea mare descoperire, care să le aducă faimă, bogăție și prestigiu.
Nu este surprinzător că unii dintre ei au recurs la mijloace lipsite de etică în încercarea de a dobândi renumele, respectul sau averea pe care nu le puteau câștiga pe merit.
Pe scurt, au falsificat, au mințit și au inventat povești. Urmează cele mai remarcabile înșelătorii și descoperiri științifice false care au marcat istoria.
Descoperiri științifice false - Viața pe Lună
În vara lui 1835, entuziasmul cuprinsese America. Un ziar din New York, The Sun, a anunțat recenta descoperire a faptului că există viață și civilizație pe Lună.
Într-o serie de șase articole, începând din 25 august, ziarul a povestit cum Sir John Herschel, astronomul de frunte al epocii, folosise telescoape puternice pentru a studia suprafața Lunii.
Ceea ce a văzut l-a uimit și a schimbat toate cunoștințele de până atunci ale omenirii. Reușitele astronomului erau cu adevărat uimitoare:
„Folosind un telescop de dimensiuni imense, bazat pe un principiu cu totul nou, Sir John Herschel a descoperit planete în alte sisteme solare și a stabilit noi teorii revoluționare. De asemenea, a rezolvat sau a corectat aproape orice problemă de astronomie”.
„Luna geme de viață!”
Dar toate acestea erau doar vârful aisbergului: Herschel descoperise viață pe Lună. Potrivit ziarului The Sun, telescopul lui Herschel a descoperit că satelitul Pământului abunda de viață.
Din observatorul său din Capul Bunei Speranțe, astronomul a văzut oceane, râuri și arbori. O varietate de animale umblau pe suprafața Lunii, inclusiv capre, bizoni, castori bipezi și unicorni.
Și deasupra tuturor zburau creaturi care semănau cu oamenii, aveau aripi de liliac și construiau case și temple.
După cum detalia The Sun într-o serie în șase părți, preluată din Jurnalul Științelor din Edinburgh, Herschel călătorise până la Capul Bunei Speranțe în 1834. Scopul său era să catalogheze stelele din Emisfera de Sud.
Totuși, Herschel a descoperit mult mai mult decât stele cu telescopul său puternic. Pe suprafața Lunii, relata The Sun, a descoperit vegetație, o întindere de apă, o plajă și un șir de piramide.
După ce a ajustat telescopul pentru a obține mai multe detalii, a văzut turme de animale asemănătoare cu bizonii. Au urmat capre albastre, care semănau cu unicornii.
Și mai multe animale, precum castorii bipezi, au fost descrise în cel de-al treilea articol. Cel mai mare șoc a venit în cel de-al patrulea articol, care a anunțat descoperirea hominizilor.
Aceștia erau înalți de 1.2 metri și zburau cu aripi de liliac. „I-am denumit științific Vespertilio-homo, sau omul-liliac; și sunt, fără îndoială, creaturi inocente și fericite”, continua articolul.
Un public extrem de credul
Acesta a fost momentul în care entuziasmul a ajuns la paroxism, iar autorii au descoperit că subestimaseră cu mult naivitatea publicului.
Articolele se voiau a fi o satiră, lucru pe care autorii îl credeau evident. Dar lucrurile au sfârșit prin a fi luate drept adevărate. Până la urmă, autorii au pus capăt poveștii, relatând că telescopul lui Herschel a fost distrus accidental.
Desigur, Sir John Herschel nu a revendicat niciodată descoperirile științifice pe care i le-a atribuit The Sun.
Descoperiri științifice false - Farsa omului de Piltdown
În 1912, Charles Dawson, un arheolog amator englez, a anunțat una dintre cele mai importante descoperiri științifice false din istorie: fosilele umanoide din Piltdown, Marea Britanie. Într-un strat de nisip din pleistocen, Dawson găsise rămășițele fosilizate ale unui craniu, un maxilar și alte părți ale corpului.
Paleontologul a spus că fosilele erau dovada unei specii proto-umane necunoscute, așa-zisa„verigă lipsă” dintre primate și om.
Astfel, spunea Dawson, rămășițele dovedeau teoria controversată conform căreia omul descinde din primate. Afirmațiile au fost acceptate fără prea multe critici de către mulți oameni de știință britanici.
Descoperiri științifice false – Dinți și bucăți de craniu
Ulterior, în 1913 și 1914, s-au făcut alte săpături în zonă și au fost descoperite unelte de piatră. La o distanță de trei kilometri, au fost dezgropați dinți și alte fragmente de craniu.
Au fost găsite și rămășițe de animale și un misterios os cioplit, care semăna cu o bâtă de cricket. Entuziasmul a crescut cu fiecare descoperire nouă.
Rasismul și etno-naționalismul specific epocii au încurajat confirmările partizane ale oamenilor de știință britanici. Aceștia au interpretat „probele” în lumina cea mai favorabilă pentru prejudecățile lor.
La acea vreme, era în creștere convingerea științifică potrivit căreia evoluția de la primată la om a avut loc în Africa. Acolo fuseseră descoperite fosilele de homo erectus, un hominid timpuriu.
Asta însemna că leagănul omenirii era în Africa și că toți oamenii erau de origine africană. Ideea că erau, în ultimă instanță, africani, era prea iritantă pentru mulți europeni, inclusiv pentru mulți reprezentanți ai comunității științifice britanice.
Omul de Piltdown a oferit o alternativă fezabilă. Acesta a reprezentat o ieșire convenabilă din dificultatea pe care originea africană a omului o reprezenta pentru teoriile rasiste ale vremii.
Mai mult, dacă „veriga lipsă” descoperită în Anglia era autentică, aceasta însemna că Anglia jucase un rol de seamă în evoluția omului. De asemenea, autenticitatea „verigii lipsă” sprijinea credința că europenii, sau cel puțin britanicii, evoluaseră separat și nu erau de origine africană.
Astfel, teoriile rasiste conform cărora europenii erau o ramură distinctă și superioară a familiei europene puteau continua neabătute. De fapt, descoperirea de la Piltdown era doar o farsă.
Totuși, din cauza unei combinații de inepție și rasism, descoperirea de la Piltdown a fost îmbrățișată cu fervoare. A fost apărată de mare parte din cercurile științifice britanice.
Descoperiri științifice false – 40 de ani de minciună
A fost nevoie să treacă patru decenii până când omul de Piltdown a fost demascat. Astfel, acesta a fost una dintre cele mai de succes înșelătorii științifice din istorie.
Dar a fost și una dintre înșelătoriile care au provocat cele mai multe pagube. În timpul acelor decenii, puține resurse au fost direcționate pentru studierea evoluției omului în Africa.
Până la urmă, acolo au fost găsite adevăratele „verigi lipsă”. În ciuda subfinanțării explorărilor arheologică din Africii, mai mulți proto-hominizi au fost descoperiți pe acest continent în anii ’30.
Aceste așa-zise descoperiri științifice, cuplate cu alte descoperiri referitoare la omul de Neanderthal, au transformat omul de Piltdown într-o deviație ciudată a evoluției umane.
Totuși, înșelătoria avea apărătorii ei vehemenți, iar fosilele au fost supuse unei reexaminări științifice riguroase abia în 1953-1954.
S-a dovedit că acestea erau fragmente ale unui craniu uman modern vechi de 600 de ani, maxilarul și dinții unui urangutan și un dinte de cimpanzeu. Testele chimice au arătat că oasele fuseseră pătate pentru a părea mai vechi.
De asemenea, dinții de primată fuseseră piliți pentru a se asemăna mai mult cu cei umani. Cât despre făptaș, s-a dovedit că acesta era un angajat nemulțumit al muzeului.
El se răzbuna astfel pe șeful său, un paleontolog important din Marea Britanii, fiindcă îi refuzase o mărire de salariu.
Descoperiri științifice false - Uriașii din Patagonia
În timpul călătoriei în jurul lumii, expediția spaniolă condusă de Fernando Magellan a aruncat ancora pe țărmul Patagoniei.
Acolo, europenii au făcut una dintre cele mai neobișnuite… descoperiri științifice: au întâlnit un uriaș dezbrăcat, care cânta și dansa pe țărm. Magellan i-a ordonat unuia dintre oamenii săi să ia contact cu acesta.
Omul a făcut asta în timp ce cânta și dansa la rândul lui, pentru a-și dovedi prietenia. Uriașul a fost dus în fața lui Magellan.
Iată cum descrie evenimentul un scrib care a ținut un jurnal transformat ulterior într-o carte care povestea călătoria:
„Când a ajuns înaintea noastră, a început să se minuneze și să-i fie frică. A ridicat un deget în sus, deoarece credea că am venit din ceruri. Și era atât de înalt, încât cel mai înalt dintre noi îi ajungea numai până la brâu.”
Exploratorii și-au continuat drumul și au întâlnit și restul tribului. În săptămânile următoare, au vânat cu ei și au edificat o construcție pe țărm, în care să-și depoziteze proviziile.
Când Magellan s-a pregătit să plece, a vrut să ia cu el niște patagonezi pentru a-i prezenta în Spania. Așa că a invitat câțiva pe vasele lui, ademenindu-i cu daruri.
Acolo i-a îmbătat până când și-au pierdut cunoștința și i-a pus în lanțuri. Când patagonezii și-au revenit, vasele plecaseră și se îndepărtau deja de pământurile lor.
Din păcate, patagonezii răpiți nu au supraviețuit călătoriei. De altfel, nici Magellan nu a supraviețuit. Totuși, marinarii care au dus la bun sfârșit călătoria și s-au întors în Spania au adus cu ei înapoi povestea fantastică a unui tărâm locuit de uriași.
Povestea a continuat să ia amploare. Călătorii de mai târziu au descris întâlniri cu patagonezi care aveau trei metri înălțime.
Alții au întâlnit patagonezi care aveau înălțimea de 3.6 metri. Și alții au întâlnit patagonezi care se ridicau cu mult deasupra oamenilor obișnuiți și măsurau 4.5 metri în înălțime.
Mărturii despre uriașii din America de Sud au fascinat imaginația europenilor pentru mai bine de 250 de ani. Prima provocare la adresa poveștilor cu uriași a venit din partea celebrului marinar și pirat englez, Sir Francis Drake.
Descoperiri științifice false – Mărturia nepotului
Acesta întâlnise patagonezi în timpul propriei sale călătorii în jurul lumii. Iată ce spune nepotul său:
„Magellan nu s-a înșelat cu totul când i-a numit pe aceștia uriași, fiindcă ei diferă în general de oamenii obișnuiți atât în statură, mărime și forță a corpului, cât și în hidoșenia vocii lor. Dar nu sunt deloc atât de monstruoși și de gigantici cum au fost prezentați.
„Unii dintre englezi erau la fel de înalți cât cel mai înalt dintre ei. Dar spaniolii nu au crezut că vreun englez va veni aici ca să-i dezmintă, și de aceea au mințit cu îndrăzneală.”
Totuși, poveștile despre uriașii sud-americani au persistat. Chiar până în 1766 au circulat zvonuri potrivit cărora echipajul unui vas al Marinei Regale Britanice întâlnise un trib de indigeni înalți de 2.7 metri.
Totuși, când darea de seamă a călătoriei a fost publicată, s-a consemnat că indigenii aveau înălțimea de doi metri. Erau destul de înalți, dar nu incredibil de înalți și în mod sigur nu erau uriași.
În realitate, membrii tribului vizat, numit Tehuelche, erau mai mari decât media. Înălțimea lor era de aproximativ 1.8 metri.
Toate articolele sunt deosebit de interesante si pline de substanța. Temele abordate sunt diverse, lucru care provoacă multa curiozitate si deseori uimire. FELICITARI tuturor celor ce contribuie la postare.
Foarte interesant.felicitari .