Prima cursă de automobile din istorie a avut loc în 1894, în Franța, fiind o probă de rezistență (mecanică) desfășurată de la Paris la Rouen. Dintre cei 21 de participanți care au intrat în cursă și s-au aliniat la start, doar 17 au ajuns la final.
Înainte de eveniment a avut loc o expoziție de trei zile, cu ocazia căreia mulțimile curioase au admirat mașinile. După expoziție au urmat alte trei zile de calificări, iar cursa propriu-zisă s-a desfășurat pe 22 iulie, de la Paris la Rouen, pe distanța de 126 de kilometri.
Vehiculele abia atingeau viteza de 20 de kilometri pe oră, iar la acel moment orice mașină era considerată un obiect exclusivist, de lux. Simplul gând de a concura cu o asemenea invenție era considerat nebunesc.
Cursa Paris-Rouen din 1894 a fost ideea ziarului Le Petit Journal, o publicație pariziană care avea reputația de a organiza concursuri prin care să își crească vânzările.
Anterior, ziarul mai organizase o cursă de biciclete și una de atletism. Venise, însă, vremea automobilelor.
Fiecare dintre cei 102 de posesori de autovehicule care s-au arătat interesați să participe a plătit taxa de 10 franci, dar în final s-au prezentat doar 26.
Chiar și așa, cinci vehicule au fost eliminate în timpul curselor de calificare, desfășurate pe parcursul a trei zile, astfel că au intrat în competiție doar 21 de concurenți.
În dimineața zilei de 22 iulie, sute de spectatori s-au strâns la linia de start ca să asiste la startul cursei.
Unul dintre cele mai atrăgătoare vehicule avea motor Gottlieb-Daimler, care propulsa și mașinile Panhard-Levassor și Peugeot.
Vehiculele participanților difereau enorm unul de celălalt în ceea ce privește design-ul și caracteristicile. Ca o curiozitate: doar una dintre mașini avea volan; celelalte erau conduse prin diverse sisteme de pârghii și ghidoane.
Cele mai multe mașini au funcționat rezonabil în timpul cursei, dar întrecerea nu a fost lipsită incidente. Pietonii, animalele și puținele vehicule ale populației au reprezentat obstacole majore pe străzile cele mai înguste.
Din cauza lipsei de spațiu, șapte câini și un biciclist au fost loviți de mașinile care treceau în viteză. Motoarele unor mașini au explodat, unele autovehicule și-au pierdut roțile pe cele mai grele secțiuni, iar altele au străbătut alte trasee, concurenții încurcând drumurile.
Primul care a trecut linia de sosire a fost contele Jules de Dion, cu un timp de 6 ore și 48 minute și o viteză medie de aproximativ 19 kilometri pe oră.
Albert Lemaître a sosit cinci minute mai târziu, cu un Peugeot. Acesta a fost urmat de Auguste Doriot și apoi de Hippolyte Panhard și Emile Levassor, toți înregistrând timpi de peste 7 ore.
Chiar dacă a fost primul care a trecut de linia de sosire de la Rouen, Dion nu a câștigat premiul cel mare, deoarece vehiculul său funcționa cu un motor cu aburi. Pentru că avusese nevoie de un fochist, era neeligibil; organizatorii doreau să promoveze doar motoare noi.
Cea mai rapidă mașină care funcționa cu un motor pe benzină a fost un Peugeot de 3 cai putere condus de Albert Lemaître.
Premiul cel mare, Prix du Petit Journal, de 5.000 de franci, pentru „concurentul a cărui mașină se apropie cel mai mult de ideal” a fost împărțit în egală măsură de producătorii Panhard-Levassor și Les fils de Peugeot frères („Fiii fraților Peugeot”), cu vehicule care erau „ușor de utilizat”.
Datorită cursei Paris-Rouen, întrecerile desfășurate între două orașe au devenit evenimente frecvente în lumea automobilismului.
Motoarele și calitățile vehiculelor au crescut în mod constant, iar la începutul anilor 1900 vehiculele puteau atinge deja viteza de 125 de kilometri pe oră.
„Epoca vehiculelor fără cai a început”, titra New York Times.
