Tortura a fost ceva cât se poate de real pentru mulți nefericiți, de-a lungul istoriei. Însă lucrul cel mai înspăimântător cu privire la aceste metode de tortură nu este că așa ceva poate avea loc, ci faptul că oamenii le practică asupra semenilor lor cu un simț pervers al creativității și – de multe ori – cu plăcere.

Instrumentele de schingiuire și mutilare a oamenilor au fost create cu o ingeniozitate demnă de cauze mai bune. Ca să ilustrăm mai bine această idee, îți prezentăm în continuare 15 pedepse medievale și metode de tortură dintre cele mai brutale, scornite de mintea umană de-a lungul secolelor.

1. Metode de tortură cu butoiul, cada sau covata

Cunoscută mai bine sub numele de „statul în cadă”, această pedeapsă presupunea ca persoana să fie imobilizată într-o cadă (sau butoi de lemn), cu capul scos prin capac.

Călăul îi ungea victimei fața cu miere și lapte, ceea ce atrăgea în scurt timp muștele. Victima era hrănită cu regularitate și ținută în viață, astfel că, după o vreme, ajungea să zacă în propriile excremente.

După câteva zile, viermii începeau să devoreze victima de vie, pe măsură ce corpul i se infecta și îi putrezea din cauza mizeriei.

2. Taurul de bronz

Cunoscută și sub numele de Taurul sicilian, această formă de tortură a fost inventată în Grecia antică. Un mulaj masiv de bronz era dotat cu o ușiță și încuietoare, ce era folosită ca intrare în statuie.

Victima era introdusă în taur, sub care era aprins apoi un foc ce începea să încălzească metalul până când acesta devenea incandescent. Condamnatul era copt încet, ca într-un cuptor, în țipete de agonie.

Cel mai sinistru aspect la această tortură: Taurul sicilian era proiectat astfel încât să amplifice sunetele victimei și să sune ca și cum ar fi fost mugetele unui animal.

3. Trasul în țeapă

Chiar dacă în zilele noastre „trasul în țeapă” a căpătat mai multe conotații (mai ales de înșelăciune), au fost și vremuri când această practică stârnea teroarea absolută.

În Țara Românească a veacului al XV-lea, trasul în țeapă presupunea ca victimei să îi fie înfipt în corp, prin anus, un țăruș ascuțit. Uneori, parii erau copaci tineri cărora li se tăia coroana și li se ascuțea tulpina.

Odată trasă în țeapă, victima era lăsată să alunece ușor pe țăruș, sub propria greutate. Putea dura chiar și trei zile până când cel osândit să fie tras în țeapă își dădea sfârșitul.

Poveștile despre zecile de mii de oameni care au îndurat o astfel de moarte cumplită l-au transformat pe Vlad Țepeș într-unul dintre cei mai notorii domnitori din toată istoria noastră.

4. Furca sau furculița ereticului

Această tortură consta într-o bucată de metal cu capetele bifurcate, fixată sub bărbia osânditului cu o zgardă prinsă în jurul gâtului. Unul dintre capete era împins sub bărbie, iar celălalt apăsa pe stern.

În acest timp, victima era de obicei atârnată de tavan. Instrumentul era folosit mai ales pentru a împiedica victima extenuată să adoarmă: dacă îi cădea capul, furculița ereticului îi penetra bărbia sau pieptul.

5. Colierul cu țepi

Umilitoare și dureroasă, această formă de tortură era un fel de test de anduranță în care victimei îi era prins de gât un dispozitiv (făcut din lemn sau metal), care o împiedica să stea într-o poziție confortabilă.

Cruzimea acestei pedepse consta în faptul că victimele erau imobilizate zile întregi în aceeași poziție.

6. Leagănul lui Iuda

Asemănătoare trasului în țeapă, leagănul lui Iuda presupunea ca victima să fie fixată cu șezutul pe un suport ascuțit, în formă de piramidă, pe care era apoi trasă cu ajutorul unor frânghii.

Scopul era lărgirea orificiului anal al celui condamnat să îndure aceste chinuri, trăgându-l în țeapă într-un ritm foarte lent. Pentru a face totul și mai umilitor, victima era chinuită în pielea goală, iar „piramida” era ținută intenționat murdară.

Dacă întâlnirea cu leagănul lui Iuda nu era fatală, victimele mureau oricum la scurt timp, din cauza infecțiilor.

7. Stropitoarea de plumb

Umplută de obicei cu plumb topit, păcură fierbinte sau ulei încins, stropitoarea era folosită pentru a picura diferite substanțe pe abdomen sau pe alte părți ale corpului victimei.

Uneori, călăul picura metal topit pe ochii osânditului, dând naștere unor dureri indescriptibile și cauzându-i moartea, în cele din urmă.

8. Fecioara de fier

Această metodă de tortură era, de fapt, un fel de sarcofag de lemn, care avea pe interior mai multe țepușe. Sarcofagul era suficient de mare încât să poată încăpea în el o persoană.

Fixată în interior, victima era străpunsă de țepușele de lemn, care erau dispuse astfel încât să nu perforeze organele vitale. Scopul era ca persoana să rămână în viață, dar să simtă cât mai multă durere.

Interogatorul îi adresa victimei întrebări în timp ce călăul îi strângea pe corp fecioara de fier.

9. Sicriul atârnat

Una dintre cele mai folosite metode de schingiuire din Evul Mediu era sicriul atârnat. Victima era introdusă într-o cușcă de metal puțin mai mare decât statura medie a unui om – de aici provine și numele.

Dacă victimele erau mai corpolente și nu încăpeau lejer în cușcă, nu conta. Supliciul era cu atât mai mare. Apoi, sicriul de fier era atârnat de creanga unui copac sau de brațul unei spânzurători.

Condamnații erau lăsați să moară în aceste cuști, până când ciorile începeau să se hrănească cu rămășițele lor.

10. Tortura cu șurubul

Chiar dacă au existat mai multe variante ale acestei metode de tortură, în esență toate funcționau pe același principiu. Scopul lor era să zdrobească încet nu numai degete de la mâini sau de la picioare, ci și genunchi sau coate.

A existat și așa-numitul zdrobitor de capete. Era folosit îndeosebi în Evul Mediu, pentru a obține mărturii de la victime.

11. Tortura cu patul

Proiectat pentru a disloca toate oasele din corpul uman, era considerată cea mai dureroasă formă de tortură din Evul Mediu. Consta într-un cadru de lemn, cu două frânghii la picioare și alte două la mâini.

Odată ce victima era legată de mâini și de picioare și fixată pe cadru, torționarul începea să răsucească un tambur, întinzându-i victimei corpul până când îi disloca membrele. Uneori, mâinile și picioarele erau smulse complet prin acest procedeu.

12. Tortura cu șobolani

E groaznic doar să fii închis în aceeași încăpere cu câțiva șobolani. Dar se pare că în Evul Mediu așa ceva nu era de ajuns. Una dintre cele mai sadice metode de tortură imaginate vreodată consta în fixarea unei cuști cu șobolani de corpul victimei, de obicei pe abdomen.

Apoi, zăbrelele cuștii erau încinse progresiv din lateral. Șobolanii se speriau, intrau în panică și căutau imediat o cale de ieșire, pentru a scăpa de foc. Singura portiță de ieșire era să muște în corpul victimei, ceea ce îi provoca o moarte înfiorătoare.

13. Căsătoria republicană

Alături de ghilotină și arsul pe rug, această metodă de tortură a fost foarte răspândită în timpul Revoluției Franceze. Bărbați și femei în pielea goală erau legați împreună, apoi aruncați în apă.

Dacă nu era vreun lac sau râu prin apropiere, „mirii” erau aruncați în baionete sau săbii. Era metoda preferată de execuție a preoților și călugărițelor din acea perioadă.

14. Măgarul spaniol

Din toată lista de metode de tortură folosite de Inchiziția Spaniolă, aceasta a fost probabil cea mai înfiorătoare. Victima, în pielea goală, era forțată să încalece un aparat ca o capră de tăiat lemne, cu o traversă în formă de V, cu o muchie ascuțită.

Apoi, călăul îi atârna victimei de picioare diferite greutăți, până când, în cele din urmă, corpul îi era rupt în două pe măgarul spaniol.

15. Tortura cu fierăstrăul

Prin această metodă, victima era spânzurată de picioare, cu capul în jos, pentru ca sângele să îi irige creierul și să o țină trează și conștientă pe tot parcursul supliciului.

Torționarul (uneori ajutat de un „coleg”) o tăia apoi în două cu un ferăstrău. Multe dintre victime erau tăiate doar până la buric și apoi lăsate atârnate, pentru a le prelungi suferința.