Bestia din om – 10 lucruri mai puțin cunoscute despre sclavie

Se știe despre sclavie că a existat dinaintea istoriei scrise în aproape fiecare cultură și civilizație. A început acum aproximativ 11.000 de ani, în timpul Neoliticului, după inventarea agriculturii.

În cel mai strict sens, sclavia poate fi definită ca o situație în care unii oameni dețin persoane, asupra cărora se aplică aceleași reguli ca în cazul oricărei alte forme de proprietate. De-a lungul istoriei omenirii, zeci de milioane de oameni au suferit din cauza nepăsării față de drepturile, viețile și sentimentele lor.

Deși sclavia a fost abolită în cele mai multe părți ale lumii, ea continuă să fie o mare problemă. Atât copii, cât și adulți sunt victimele muncii forțate și sunt obligați să lucreze ca sclavi.

Iată câteva lucruri inedite și mai puțin cunoscute despre sclavie, de-a lungul istoriei și în prezent.

1. Unul dintre primii proprietari de sclavi din America a fost un negru: Anthony Johnson

sclavie 1

Născut în Angola, Anthony Johnson a fost mai întâi vândut negustorilor arabi. Apoi, a fost vândut în sclavie unui negustor care lucra pentru Compania Virginia.

El a ajuns în Virginia în 1621 și a fost din nou vândut unui alb, care era plantator de tutun. În 1635, el și soția sa, Mary, au devenit liberi după ce și-au terminat anii de sclavie din contract.

Li s-a dat o parcelă mare de pământ arabil. În 1651, acesta a cumpărat 250 de acri de pământ, după ce a cumpărat contractele a cinci servitori, patru albi și un negru.

În 1657, vecinul alb al lui Johnson a falsificat o scrisoare prin care acesta recunoștea o datorie. Find analfabet, Johnson a fost obligat să-i cedeze 100 de acri din pământul său.

Când rasismul a devenit o atitudine la ordinea zilei, în anii 1660, Johnson s-a mutat cu familia sa în ținutul Somerset, Maryland. Aici, a închiriat 300 de acri și i-a transformat într-o plantație de tutun profitabilă.

2. Sclavii care voiau să evadeze erau considerați bolnavi mintal

sclavie

În anii 1850, sclavii care aveau gânduri de libertate erau considerați suferinzi de o boală mintală numită „drapetomanie”. Tratamentul prescris era biciuirea sau tăierea degetelor mari de la picior, care făcea fuga imposibilă.

Drapetomania a fost propusă ca ipoteză în 1851 de către doctorul american Samuel A. Cartwright. El a a ținut o cuvântare ținută în fața Asociației Medicale din Louisiana.

A descris drapetomania ca fiind „ceva necunoscut autorităților noastre medicale, deși simptomul său definitoriu, fuga de muncă, este foarte bine cunoscut plantatorilor și supraveghetorilor noștri”. El a spus că aceasta era consecința faptului că stăpânii îi tratau pe cei din sclavie cu prea multă familiaritate.

Dacă sclavii dădeau semne de supărare și insatisfacție, care puteau fi un semn că voiau să fugă, Cartwright a prescris biciuitul ca măsură preventivă. De asemenea, el a recomandat îndepărtarea degetelor mari de la picior, pentru a face fuga imposibilă.

Opiniile lui au fost demolate între timp și sunt considerate ca fiind pseudoștiință și rasism. În 1856, renumitul arhitect Frederick Law Olmsted a observat într-un mod satiric că, deoarece sclavii de culoare albă simțeau și ei nevoia să fugă, boala trebuie să fi fost adusă în Africa de către negustorii europeni.

3. Sclavia este încă „la modă”

sclavie

Este greșit să crezi că sclavia aparține trecutului. În anii ’40, munca sclavilor a fost folosită pentru producerea rachetei balistice ghidate V-2.

Asta, în timp ce se presupune că egiptenii au folosit forță de muncă plătită, mai degrabă decât sclavi, pentru a construi piramidele în 2575 î.e.n. V-2 sau Vergeltungswaffe 2, „arma răzbunării 2” în germană, a fost prima rachetă balistică ghidată cu rază lungă de acțiune a lumii.

Racheta V-2 a fost, de asemena, primul obiect făcut de om care a călătorit în spațiu. Aceasta a trecut de linia Karman, aflată la 100 de kilometri deasupra nivelului mării.

Linia Karman este considerată granița dintre atmosfera Pământului și spațiul cosmic. Deși a fost un proiect tehnologic modern, peste 12.000 de sclavi din lagărele de concentrare, inclusiv Auschwitz, au fost folosite pentru producerea ei.

Pe de altă parte, forța de muncă plătită a fost folosită pentru construcția piramidelor egiptene. Aceasta a avut loc cu peste 4.000 de ani în urmă.

Zahi Hawass este un arheolog egiptean foarte cunoscut. Acesta spune că, dacă un muncitor murea în timpul construcției, acestuia i se făcea o înmormântare onorabilă în morminte de lângă piramidele sacre ale faraonilor.

4. Există acum mai mulți sclavi decât în orice alt moment al istoriei omenirii

sclavie

Situația sclaviei în Europa. Sursa: Indicel Global al Sclaviei

În acest moment, aproximativ 27 de milioane de oameni sunt în sclavie în lumea întreagă, și 15 milioane dintre ei sunt în India. Sclavia contemporană include sclavia care este încă practicată în Statul Islamic Irak și în Levant, sclavia datornicilor, servitori care sunt obligați să muncească în captivitate, copii soldați, anumite adopții care forțează copiii să devină sclavi, sex comercial și căsătorii forțate.

Potrivit lui Kevin Bales, din grupul anti-sclavie Free the Slaves, în 1999 erau aproximativ 27 de milioane de oameni în sclavie. Siddharth Kara, activist și expert în sclavia modernă și traficul cu ființe umane, a estimat că există 28.4 milioane de sclavi în 2006.

Dintre aceștia, 18.1 milioane sunt sclavi datornici, 7.6 milioane sunt supuși muncii forțate, și 2.7 milioane sunt sclavi traficați. Potrivit unui raport al Human Rights Watch din 2003, se estimează că, numai în India, 15 milioane de copii sunt sclavi datornici.

Aceștia muncesc pentru a plăti datoriile familiilor lor.

5. Jazzul s-a născut pentru că legea pentru negri le interzicea sclavilor să bată la tobe

sclavie

New Orleans, din SUA, era singurul loc unde acest lucru nu era descurajat. Sute de sclavi se puteau aduna în fiecare duminică să facă negoț, să cânte și să danseze.

Originile jazzului datează de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Atunci, muzica folclorică africană și influențele culturale al Africii de Vest s-au amestecat cu muzica clasică europeană și americană.

Până la mijlocul secolului XIX, în New Orleans, la Place Congo sau Congo Square, erau organizate festivaluri care includeau dansuri africane pe ritmul tobelor. Până atunci, existase, de asemenea, o creștere a numărului de muzicieni negri.

Aceștia învățaseră să cânte la instrumente europene, cum ar fi vioara. Deoarece codurile de legi pentru negri scoteau în afara legii cântatul la tobe, tradițiile lor la acest instrument nu au supraviețuit în America de Nord.

Ele pot fi găsite în Cuba, Haiti și Caraibe. Abolirea sclaviei, în 1865, le-a dat afro-americanilor posibilitatea de a-și găsi de muncă în industria distracției.

Ei au lucrat, de asemenea, în cârciumele din timpul Prohibiției. În aceste timpuri s-a dezvoltat epoca jazzului. Acest gen muzical și-a crescut treptat popularitatea.

6. Comerțul cu sclavi era practicat și de arabi

sclavie

Comerțul cu sclavi făcut de arabi sau de musulmani a început din secolul VII și a continuat până în anii ’60, sub o formă sau alta. Legea islamică Sharia permitea sclavia, dar interzicea transformarea în sclavi a musulmanilor.

Inițial, au fost făcuți sclavi oameni care trăiau între frontierele lumii musulmane, Asia Centrală și Europa. Câteva secole mai târziu, non-musulmanii, majoritatea africani, erau luați în sclavie.

Potrivit estimărilor lui Olivier Petre-Grenouilleau, bazate pe cercetările lui Ralph Austen, 17 milioane de africani au fost luați sclavi de către comerțul arab cu sclavi. O altă estimare, făcută de Robert Segal, așează numărul între 11.5 și 14 milioane.

7. Și băștinașii nord-americani au fost stăpâni de sclavi

sclavie

Înainte să înceapă comerțul cu sclavi din Atlantic, coloniștii europeni au luat în sclavie între 30.000 și 53.000 de nativi americani, în principalele colonii de sclavi, cum au fost Virgina și Carolina de Sud. În secolul XIX, sclavii negri au devenit mai comuni.

Aceasta s-a datorat începerii comerțului cu sclavi în Atlantic și nativii americani au fost îndepărtați de pe pământurile lor. Un astfel de exemplu cunoscut de îndepărtare forțată a fost Calea Lacrimilor.

Tribul Cherokee și alte triburi au fost obligați să se mute spre vest, în Oklahoma de astăzi. Triburile Cherokee, Chocktaw, Chickasaw, Creek și Seminole, erau cunoscuți ca fiind „cele cinci triburi civilizate”.

Aceștia făcuseră eforturi semnificative de a se asimila societății europene. Ei trecuseră prin școală, se convertiseră la creștinism, și chiar dețineau sclavi, pentru a evita să fie alungați.

Două dintre aceste triburi, Chickasaw și Choctaw, au continuat să dețină sclavi până în 1866. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că celelalte triburi aboliseră sclavia după Războiul Civil.

8. Când sclavia a fost abolită în Brazilia, 4.9 milioane de sclavi fuseseră deja importați din Africa

sclavie

În Brazilia, sclavia a început cu mult timp înainte ca prima așezare portugheză să fie înființată, în 1532. Importul de sclavi africani a început la mijlocul secolului XVI.

În timpul secolelor XVII și XVIII, indigenii au fost de asemenea luați în sclavie. Munca sclavilor era folosită la scară mare pentru creșterea economică a țării.

Aceasta a avut loc prin zahăr, principalul produs de export dintre 1600 și 1650. În timpul perioadei atlantice de comerț cu sclavi, Brazilia a importat mai mulți sclavi decât orice altă țară.

Se estimează că din 1501 până în 1856, au fost aduși din Africa 4.9 milioane de sclavi.

9. Peste un milion de europeni au fost în sclavie

sclavie

În timpul Imperiului Otoman, existau pirați numiți „pirații berberi”, care operau în Africa de Nord. Aceștia aveau bazele principale în porturile Sale, Rabat, Alger, Tunis și Tripoli.

Ei dobândeau sclavi europeni prin atacarea vaselor. De asemenea, atacau orașele de coastă ale Europei, din Italia până în Olanda.

Aceștia au ajuns chiar și atât de departe în nord cum este Islanda, și în est jefuiau Mediterana. Principala țintă a acestor atacuri era procurarea de „materie primă” pentru comerțul otoman cu sclavi.

De asemenea, aceștia erau capturați și pentru piața musulmană de sclavi din nordul Africii și din Orientul Mijlociu. Potrivit estimărilor profesorului Robert Davis, de la Universitatea de Stat Ohio, între 1 milion și 1.25 milioane de europeni albi creștini au fost puși în sclavie în Africa de Nord de acești negustori de sclavi.

10. În anii ’30, au fost făcute zeci de interviuri audio cu foști sclavi negri, cu povești sfâșietoare

Între 1936 și 1938, peste 2.300 de foști sclavi au fost intervievați de scriitori și jurnaliști. Mulți dintre ei fuseseră născuți în ultimii ani ai regimului de sclavie sau în timpul Războiului Civil.

Poveștile lor sunt mărturii de prima mână despre cum era sclavia în acele timpuri pe plantații, în orașe și în ferme. Printre acestea se aflau 26 de interviuri audio, care se află la Centrul African de Folcloristică, în cadrul Bibliotecii Congresului SUA.

Unul dintre cei intervievați a fost Fountain Hughes, nepotul lui Wormley Hughes și al Ursulei Hughes. Wormley Hughes și familia sa fuseseră în proprietatea fostului președinte Thomas Jefferson în momentul morții sale.

Îți recomandăm și: Tragica poveste a lui Ota Benga, omul expus într-o grădină zoologică

Articole fascinante

  • Constantin Moldovean spune:

    Cred că manipulați. Lăsați să se creadă că-n SUA sclavia era o instituție caritabilă.
    Ca întotdeauna SUA sînt fruntașe cînd e vorba de monstruozități.

    • Jan Valjean spune:

      Ca in orice imperiu si fostele colonii din America de Nord,devenite SUA,exploatarea sclavilor era o modalitate nu doar de imbogatire a proprietarilor de sclavi ci si un mod de existenta bazat pe exploatare si teroare.

  • >