Omenirea a trecut prin numeroase tragedii și momente de cumpănă. Până la apariția fotografiei, dimensiunea acestor tragedii era greu de imaginat, iar victimele erau niște figuri îndepărtate, lipsite de forța de a impresiona marele public.

Însă totul s-a schimbat de când am dobândit capacitatea de a înregistra vizual astfel de momente. Pentru a înțelege mai bine ce forță poate avea o fotografie, îți prezentăm câteva imagini care au făcut istorie și teribilele povești din spatele lor.

Fotografia a fost realizată în septembrie 1916, în timpul bătăliei de la Flers-Courcelette, din cadrul Ofensivei de pe Somme. La acea vreme, armele moderne schimbaseră total fața războiului, făcând mult mai multe victime.

În aceste condiții, numărul soldaților care au dezvoltat tulburări psihice a crescut considerabil. Ceea ce psihologii defineau drept „șocul obuzului” se manifesta adesea în rândul soldaților de pe front, care se simțeau epuizați, tremurau, aveau coșmaruri, stări de confuzie și deveneau incapabili să gândească.

Uneori, simptomele mergeau până la slăbirea vederii și a auzului, paralizie și isterie. La acea vreme, „șocul de obuz” și tulburarea de stres posttraumatic erau considerate intolerabile de liderii militari și nu erau înțelese aproape deloc.

John Vereker, un soldat britanic numit adesea Lord Gort, chiar a declarat în fața Comisiei Regale care analiza această problemă cu „stările de șoc induse de război sunt un semn de slăbiciune”, iar cei care le sufereau nu erau soldați buni.

Regele Leopold al II-lea al Belgiei a fondat Statul Liber Congo și l-a condus ca pe propria plantație timp de 23 de ani, între 1885 și 1908.

În timpul domniei sale, statul a devenit o sursă inepuizabilă de scandaluri internaționale din cauza abzurilor comise de belgieni împotriva băștinașilor.

Membrii miliției companiei Anglo-Belgian India Rubber (ABIO), care exploata resursele de cauciuc natural din Congo, le impuneau pedepse deosebit de severe celor care nu reușeau să realizeze cota zilnică de cauciuc.

Fotografia de mai sus, realizată în 1904 de Alice Seeeley Harris, înfățișează un bărbat pe nume Nsala privind mâna și piciorul fiicei sale de cinci ani, care fusese omorâtă, alături de mama sa, de miliția ABIO.

Holodomor, foametea din Ucraina din 1921-1922,  a venit după cei șase ani și jumătate de violențe ai Primului Război Mondial, revoluția bolșevică din Rusia și Războiul Civil Rus, dublate de o secetă puternică.

Foametea a început în primăvara lui 1921 și a fost atât de gravă, încât cei veniți cu ajutoare au fost șocați de numărul mare de cadavre pe care le-au găsit pe străzile Kievului.

Situația era și mai gravă în zonele rurale, unde oamenii reușeau cu greu să supraviețuiască. Lucrurile au mers atât de departe, încât autoritățile i-au sfătuit pe oameni să macine oasele animalelor moarte și să le transforme în făină, pentru a face pâine.

Nu se știe exact câți au recurs la canibalism, însă în zonele din bazinul Volgăi acest fenomen era des întâlnit, așa cum o demonstrează și fotografia de mai sus, publicată de AlphaHistory.com.

Regimul premierului vietnamez Ngo Dinh Diem a fost extrem de tumultuos. În mai 1963, în timpul sărbătorii sacre a budiștilor, Vesak, adepților acestei religii le-a fost interzis să arboreze drapele budiste în orașul Hue.

Premierul Diem era catolic și a susținut politici de persecuție și oprimare a budiștilor, care erau majoritari. Intoleranța religioasă a lui Diem a stârnit indignare printre budiști și civili, care au organizat demonstrații și proteste cerând libertatea religioasă.

Mulți dintre protestatari au fost uciși în confruntări. Conflictele au generat situații disperate, cum a fost cea a lui Thich Quang Duc, călugărul budist care și-a dat foc în mijlocul unei intersecții aglomerate din Saigon, în semn de protest.

Vladimir Komarov a fost primul cosmonaut sovietic care a zburat în spațiu de mai multe ori, dar și primul care a murit în timpul unei misiuni spațiale.

Komarov și-a găsit sfârșitul în 1967, când capsula Soiuz 1 s-a prăbușit la întoarcerea pe Terra, din cauza unei erori a sistemului de deschidere a parașutei.

Fotografia de mai sus, publicată de npr.org, îi înfățișează pe oficialii ruși inspectând rămășițele lui Komarov. Singura parte identificabilă din trupul cosmonautului a fost osul călcâiului.

Pe când avea 16 ani, Anneliese Michel a început sufere de crize epileptice și a fost diagnosticată cu epilepsie. Tânăra a fost tratată la un spital psihiatric și a primit medicație pentru boala sa.

Patru ani mai târziu, Anneliese a devenit convinsă că boala sa era cauzată de demonii care o posedau.

Pe măsură ce starea tinerei s-a înrăutățit, în ciuda tratamentelor, părinții ei au apelat la un preot catolic specializat în exorcism, iar episcopul local le-a acordat permisiunea de a începe sesiunile.

Timp de zece luni, în 1975-1976, Anneliese a fost supusă la 67 de sesiuni de exorcism, câte una sau două pe săptămână, ultima durând patru ore.

În tot acest timp, Anneliese mânca extrem de puțin. La 1 iulie 1976, tânăra a murit din cauza deshidratării și a înfometării. Avea 30 de kilograme, iar oasele genunchilor i se fracturaseră din cauza frecventelor îngenunchieri.

Băiatul, a cărui vârstă nu este cunoscută, ține în spate trupul fratelui său mai mic, care urmează să fie incinerat, și pare să încerce din răsputeri să nu plângă.

Fotografia a fost realizată în 1945, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în încercarea de a documenta efectele bombardamentelor convenționale și ale celor două bombe atomice lansate asupra Japoniei.

Potrivit lui Joe O’Donnell, cel care a realizat instantaneul, citat de RareHistoricalPhotos.com, când a venit rândul băiatului, câțiva bărbați cu măști albe au preluat trupul fratelui mai mic și l-au incinerat.

În timpul incinerării, băiatul s-a străduit din răsputeri să nu izbucnească în plâns, iar când operațiunea s-a încheiat, a părăsit locul în liniște.

În timpul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez, forțele armate japoneze avansaseră și atacaseră Shanghaiul. Fotografia de mai sus, denumită „Sâmbăta sângeroasă”, a fost realizată în 28 august 1937, când Gara de Sud din Shanghai a fost bombardată de japonezi.

Potrivit fotografului H. S. Wong, aproximativ 1.800 de oameni, majoritatea femei și copii, se aflau pe peronul gării în momentul în care japonezii au lansat atacul.

Pogromurile de la Liov au fost două masacre comise de naționaliștii ucraineni în 1941 împotriva evreilor care trăiau în orașul Liov.

Richard Breitman, istoric al Holocaustului, afirmă că în timpul acestor pogromuri au pierit 5.000 de evrei, în vreme ce alți 3.000 de oameni, majoritatea tot evrei, au fost executați de germani.

Apoi, în noiembrie 1941 a fost înființat ghetoul din Liov, în care au fost ținuți peste 120.000 de oameni, dintre care cei mai mulți au fost uciși sau trimiși în lagărul Belzec.

Corpul mumificat al lui Manfred Fritz Bajorat a fost descoperit în yahctul său, aproape scufundat, de către doi pescari. Daily Mail a relatat că Bajorat era un navigator experimentat și a călătorit prin apele lumii timp de 20 de ani.

Cauza exactă a morții germanului nu este cunoscută, însă doctorii cred că este posibil ca mortea să-i fi fost provocată de cauze naturale. Bajorat a fost găsit prăbușit lângă aparatul radio, probabil în încercarea de a cere ajutor.

În loc să se descompună, cadavrul său s-a mumificat, probabil datorită vântului, aerului sărat și temperaturilor ridicate.