Iată zece curiozități despre Stonehenge și originile sale misterioase – de la povestea construcției sale până la legăturile fascinante cu astronomia și posibilul rol jucat de untura de porc la ridicarea acestui ansamblu impresionant.

Oamenii și-au petrecut decenii din viață studiind Stonehenge, însă monumentul încă mai ascunde secrete. În zilele noastre, de exemplu, cercetările au arătat că mărimea celui mai misterios ansamblu megalitic depășește cu mult limitele cunoscute anterior.

Astfel, cei pasionați de subiect trebuie să răspundă la noi întrebări. Multe secrete ale sitului sacru vor rămâne „sub cheie”, dar în acest articol îți prezentăm câteva curiozități despre Stonehenge care au fost scoase la iveală recent și care ne schimbă percepția despre trecut.

Iată prima mențiune de pe lista noastră de curiozități despre Stonehenge. Multă vreme, s-a crezut că Stonehenge era un monument izolat, însă cercetările recente – descrise în documentarul BBC „Operațiunea Stonehenge – Ce se află dedesubt” – au folosit diferite tehnici pentru a scana sub suprafață și au descoperit că lucrurile stăteau altfel.

Hărțile subterane arată prezența a 17 altare necunoscute până acum și a altor sute de puncte de interes arheologic în acest sit, inclusiv tipuri de monumente nemaiîntâlnite.

Stonehenge are o vechime de circa 5.000 de ani. La început, a fost o lucrare făcută cu pământ, compusă dintr-un dâmb și un șanț exterior numit „henge”.

Arheologii cred că șanțul a fost săpat cu unelte obținute din coarne de cerb roșu. Calcarul de dedesubt a fost îndepărtat, cel mai probabil, cu lopeți fabricate din omoplați de vite.

Magicianul Merlin, romanii și druizii au fost creditați pentru construirea monumentului, însă acum arheologii cred că primele pietre au fost ridicate în jurul anului 2.500 î.e.n., de către oamenii care ocupau acest teritoriu în neoliticul târziu, potrivit English Heritage, organismul care are în grijă siturile istorice din Marea Britanie.

Într-un studiu din 2019, cercetătorii au folosit ADN extras din rămășițe umane din neolitic și au stabilit că strămoșii celor care au construit Stonehenge au venit, cel mai probabil, din Anatolia, adică Turcia de azi, în jurul anului 4.000 î.e.n.

În general, cercetătorii cred că Stonehenge a fost construit pentru a urmări mișcările Soarelui, mai exact la solstițiul de vară. Mai multe detalii despre alinierea astronomică a Stonehenge, aici.

Prima secțiune, cercul interior, este alcătuit din circa 80 de blocuri de piatră vânătă, fiecare cântărind patru tone. Pietrele au fost extrase din cariera din Munții Prescelly, dintr-un loc cunoscut drept Carn Menyn, aflat în Țara Galilor.

Remarcabil este faptul că această carieră se află la mai mult de 240 de kilometri de sit. Teoriile moderne spun că pietrele au fost transportate cu ajutorul rolelor, săniilor, plutelor și bărcilor.

Rămâne un mister motivul pentru care constructorii au ales să aducă piatră de la o asemenea distanță. Conform unei teorii, oamenii credeau că pietrele din Carn Menyn aveau proprietăți mistice tămăduitoare.

Dat fiind că celor suferinzi le era dificil să urce în munți, până la carieră, aducerea pietrelor la Stonehenge era o cale de a crea un altar tămăduitor mai accesibil.

Pietrele gigantice care compuneau celebrul cerc exterior erau compuse din sarsen, un tip de gresie. Cei mai mulți experți cred că aceste pietre, cântărind în medie 25 de tone, au fost transportate cale de 32 de kilometri din Marlborough Downs.

Cea mai mare piatră, Piatra Heel, cântărește în jur de 30 de tone. O mare parte din drum era (relativ) ușor de străbătut, însă studiile moderne arată că ar fi fost nevoie de nu mai puțin de 600 de oameni pentru a trece pietrele de Redhorn Hill, cea mai abruptă parte a traseului.

Se știe că primii constructori foloseau sănii și bușteni pentru a deplasa pietrele, însă dovezi noi, descoperite în 2019, indică un alt factor care a contribuit la transport.

Potrivit unui studiu efectuat de Newcastle University, este posibil ca buștenii să fi fost unși cu o cantitate mare de grăsime de porc, care ar fi putut face transportul mai facil.

Arheologii care studiază fragmentele de olărie găsite în sit cred că recipientele originale erau niște găleți mari în care era adunată untura atunci când porcii erau prăjiți.

Este doar o teorie, însă ar putea explica aceste cantități mari de grăsime găsite în fragmentele de olărie.

După ce într-una dintre pietrele de sarsen s-au descoperit crăpături, în timpul unor săpături din 1958, muncitorii au prelevat din pietre mai multe mostre cilindrice, în locul cărora au inserat bare de metal.

Se pare că cele trei mostre au dispărut. Însă, după cum relatează CNN, una dintre ele a reapărut șase decenii mai târziu. Unul dintre muncitori luase bucata de 108 centimetri, expunând-o pe un perete la locul său de muncă.

A returnat-o către English Heritage în mai 2019, cu o zi înainte să împlinească 90 de ani. Cercetătorii spun că studierea acestei mostre din miezul blocurilor ar putea oferi perspective noi asupra originii pietrelor de sarsen.

Pentru a ridica pietrele, constructorii au săpat o gaură de mari dimensiuni și umplut jumătate din ea cu țăruși de lemn. Piatra era poziționată la locul ei cu ajutorul frânghiilor și, probabil, cu ajutorul unei structuri de lemn. Apoi, spațiul rămas gol era acoperit cu pietriș.

Cei care nu au vizitat Stonehenge își imaginează că este un sit sacru izolat, situat într-un peisaj idilic, însă, la mai puțin de 30 de metri de pietre, trece o șosea mare.

În plus, situl este înconjurat de ceea ce Britannia.com numește „un circ comercial”, cu locuri de parcare, magazine cu suveniruri și o cafenea.

Oare constructorii din Neolitic ar fi încântați?