Zbor fără întoarcere spre Franţa

În ultimul an al celui de-al Doilea Război Mondial, fanii au fost şocaţi de dispariţia faimosului şef de orchestră Glenn Miller, plecat din Anglia pentru a susţine mai multe concerte în faţa trupelor aflate pe continent.

La 15 decembrie 1944, maiorul Glenn Miller s-a urcat la bordul aparatului de zbor monomotor Norseman pe aerodromul militar din apropierea oraşului Bedford, la 65 de kilometri nord de Londra. Era programat ca, peste o săptămână, Miller să-şi însoţească faimoasa orchestră, Formaţia Forţelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite, la un concert de Crăciun organizat pentru trupele aliate din Parisul eliberat. În ultimul moment, Miller şi-a schimbat planurile, cerând să ajungă în Franţa înaintea orchestrei sale. În seara precedentă, după o întâlnire neprevăzută la clubul ofiţerilor, Miller reuşise să facă rost de un loc în micul avion ce urma să înfrunte ploaia şi ceaţa pentru a traversa Canalul Mânecii.

Glenn Miller in uniforma

Glenn Miller în uniforma militară

Având o oarecare frică de zbor, Miller şi-a manifestat îndoielile legate de avionul monomotor. La scurt timp, avionul a decolat prin ceaţa densă, dispărând pentru totdeauna.

Faimosul şef de orchestră a fost dat dispărut de-abia pe 24 decembrie, după ce soţia sa a fost înştiinţată de accident. Înaltul Comandament american presupunea că Norseman-ul se prăbuşise în Canalul Mânecii după ce aripile îngheţaseră sau motorul cedase. Nu au avut loc cercetări sau anchete asupra acestei tragedii.

Prietenii şi fanii cunoscutului interpret de swing nu s-au mulţumit cu explicaţiile oficiale. Au început să circule zvonuri ciudate: se spunea că avionul lui Miller fusese doborât de nemţi, iar muzicianul, mutilat şi desfigurat, fusese ascuns într-un spital; că fusese ucis într-o încăierare dintr-un hotel parizian; că colonelul Baesell, implicat în afacerile de pe piaţa neagră, îi împuşcase pe Miller şi pe pilot, după care aterizase în Franţa; că înaltul Comandament îl omorâse pe Miller, considerându-l spion german. În ciuda tuturor acestor presupuneri, dispariţia nu a fost explicată pe de-a întregul niciodată, iar legendele legate de soarta muzicianului au continuat să prolifereze.

Apogeul lui Glenn Miller

În 1939, la vârsta de 35 de ani, Glenn Miller avea o carieră de succes. Cu 15 ani înainte, cântărețul de swing abandonase facultatea pentru a se dedica muzicii și a cântat, în diverse formații cunoscute ale anilor ’20-30, dobândind o faimă tot mai mare: Piese precum In the Mood, Tuxedo Junction, Spring of Pearls și faimosul hit Moonlight Serenade răsunau în cluburile de dans de la New York până la San Francisco.

Glenn Miller discul de aur

Glenn Miller, primind discul de aur

În 1940, ajunsese să câștige 800.000 de dolari. Cântecul Chatanooga Choo Choo s-a vândut în peste un milion de exemplare şi i-a adus discul de aur de la RCA Victor.

Swingul pleacă la război

După ce America a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, Glenn Miller a renunţat la cariera sa excepţională, oferindu-şi serviciile armatei; în toamna lui 1942 a devenit căpitan în armata SUA. Căutând alţi muzicieni recrutaţi sau voluntari, Miller a pus bazele Formaţiei Forţelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite, care în anul următor dădea deja spectacole pentru cadeţii aflaţi în antrenament la universitatea Yale din New Haven, Connecticut.

Deşi în turneele din ţară formaţia a strâns milioane pentru a susţine efortul de război, Miller simţea că nu făcea destul. În cele din urmă, în iunie 1944, a primit permisiunea de a pleca peste ocean pentru a cânta pentru trupele staţionate în Anglia. În următoarele cinci luni şi jumătate, formaţia a susţinut 71 de concerte, considerate de către un general ca reprezentând cea mai bună metodă de a ridica moralul soldaţilor. Concertele erau transmise prin Reţeaua Corpurilor Expediţionare Aliate, destinată trupelor din Anglia şi de pe continentul european.

În decembrie 1944, a primit ordin să meargă cu spectacolul în Franţa. Rămânând treaz aproape toată noaptea de 14, Miller a discutat cu un prieten planurile pe care le avea de a constitui o nouă formaţie după sfârşitul războiului şi de a se retrage apoi eventual la o fermă pe care o cumpărase în California.

Accidentul, o minciună?

„Glenn Miller nu a murit într-un accident de avion în timp ca traversa canalul Mânecii, ci de cancer la plămâni într-un spital.“ Acest anunţ surprinzător a fost făcut 40 de ani mai târziu, în 1983, de către Herb Miller, fratele mai mic al şefului de orchestră. Într-adevăr, Miller se suise la bordul Norseman-ului la 15 decembrie 1944 pe un aerodrom de lângă Londra. Dar după ce avionul a aterizat o jumătate de oră mai târziu, Miller a fost dus la un spital militar, unde a murit a doua zi. Herb Miller fusese cel care inventase povestea accidentului, deoarece fratele său dorise să moară ca un erou şi nu într-un „pat nenorocit“.

Glenn Miller dirijand

Glenn Miller dirijând orchestra AAF în fața trupelor

Herb Miller a încercat să-şi susţină povestea printr-o scrisoare pe care muzicianul, fumător înverşunat, o scrisese în vara lui 1944: „Sunt total lipsit de vlagă, deşi mănânc îndeajuns de mult. Am probleme cu respiraţia. Cred că sunt foarte bolnav.“

Pentru că nu avusese loc nici un accident, susţinea tânărul Milller, nu fusese nevoie de cercetări sau anchete. În plus, buletinul meteorologic din 15 decembrie indica o temperatură de 5 grade Celsius, deci suficient de ridicată pentru a nu cauza îngheţarea aripilor avionului. Atât pilotul Norseman-ului, cât şi tovarăşul de zbor al lui Glenn Miller, colonelul Baesell, muriseră ulterior într-o bătălie cu nemţii.

În sprijinul acestei poveşti poate fi invocată starea de depresie, nervozitate şi oboseală acută a lui Glenn Miller din ultimele zile ale vieţii sale, provocată de ceea ce el descria ca repetate crize de sinuzită. Conform lui Don Hayes, adjutantul lui Glenn Miller şi manager al formaţiei FAA, şeful de orchestră pierduse mult din greutate, iar uniformele sale făcute la croitor „nu îi veneau deloc. De-abia stăteau pe el“. George Voutsas, director al programelor radiofonice militare, îşi amintea de o discuţie legată de planurile de după război. „Nu ştiu de ce îmi pierd timpul cu asemenea planuri, spunea Glenn Miller, ştii, George, am sentimentul îngrozitor că vă veţi întoarce acasă fără mine…“

Descoperirea adevărului

Versiunea lui Herb Miller privind moartea fratelui său nu a fost susţinută de autorităţile militare americane, iar foştii piloţi britanici au venit cu o explicaţie mai plauzibilă în legătură cu moartea faimosului muzician. Un film vechi de 30 de ani a condus la elucidarea cazului. În 1955, în filmul Povestea lui Glenn Miller; James Stewart şi June Allyson au interpretat rolurile lui Glenn Miller şi ale soţiei acestuia, Helen. După vizionare, un fost ofiţer al Forţelor Aeriene Regale, Fred Shaw, a încercat să prezinte presei propria teorie despre soarta Norseman-ului, dar fără succes. De-abia în 1984, pe când trăia în Africa de Sud, Shaw a văzut din nou filmul. De această dată a reuşit să-şi publice povestea.

La 15 decembrie 1944, Shaw se întorcea la bordul unui bombardier Lancaster dintr-un raid deasupra Germaniei. Apropiindu-se de coasta sudică a Angliei, bombardierul şi-a aruncat peste bord încărcătura — inclusiv o bombă de 1,8 tone, poreclită „prăjiturică“, care a explodat la mică distanţă de suprafaţa apei. Când Shaw a privit explozia, a observat şi un Norseman ce zbura la altitudine mai joasă. O clipă mai târziu, mitraliorul din spatele avionului i-a strigat prin intercom: ,,Ai văzut ce-a păţit zmeul [denumirea din jargon pentru avion] ăla?“ Undele de şoc degajate de explozie ar fi putut să doboare aparatul aflat în zbor.

În Anglia, un membru al Societăţii Omagiale Glenn Miller i-a scris ministrului britanic al Apărării şi a publicat un anunţ în R.A.F. Association Journal, prin care solicita informaţii care să confirme povestea lui Shaw. Pilotul Lancaster-ului, Victor Gregory, a răspuns la anunţul dat.

Avionul Norseman

Avionul Norseman, doborât din greșeală

Deşi el nu văzuse nimic, Gregory a confirmat că într-adevăr comandantul avionului, Shaw, identificase un Norseman zburând mai jos şi că mitraliorul de la spatele aparatului, între timp decedat, raportase că îl văzuse prăbuşindu-se în mare. Cum misiunea sa fusese contramandată, nu avusese loc nici o anchetă, şi Gregory nu menţionase incidentul superiorilor săi.

Povestea lui Shaw a declanşat o investigaţie din partea Serviciului de Istoria Aviaţiei din cadrul Ministerului britanic al Apărării. Până în acel moment, Forţele Aeriene Regale consideraseră episodul dispariţiei lui Miller ca o problemă strict americană. Cu toate acestea, Norseman-ul cu care Miller dispăruse decolase de pe un aerodrom britanic şi se ştia că avea ca destinaţie Franţa – chiar dacă nu fusese prezentat nici un plan de zbor. Era posibil ca Norseman-ul şi bombardierele să se fi încrucişat în zbor, concluziona raportul, sau la fel de bine să se fi aflat la kilometri distanţă unul de altul.

Sursa: Reader’s Digest

2 comentarii

  1. victor 23 iunie 2017
    • Incredibilia.ro 23 iunie 2017

Ți-a plăcut articolul? Spune-ți părerea