Cum ar fi să ne plimbăm printr-o grădină zoologică unde exponatele nu sunt animale, ci oameni? Ai spune că e o idee exagerată și crudă și că așa ceva este imposibil.
Totuși, până nu demult, astfel de locuri chiar au existat în Occident: ființe umane ținute în captivitate și expuse în fața altor oameni, care plăteau bani ca să vadă „specimenele”.
Aceste ființe umane considerate bizarerii
Primele expoziții de oameni își au originile în secolul al XVI-lea. Cardinalul Ippolito de Medici deținea o vastă colecție de oameni de diverse rase și nații, printre care mauri, tătari, turci și africani.
De-a lungul următoarelor secole, numeroși exploratori și comercianți au expus în fața publicului curios indigeni capturați în timpul călătoriilor prin America de Sud sau de Nord.
Astfel, în anii 1870, expozițiile de oameni exotici au devenit populare în multe țări, astfel de grădini zoologice umane fiind construite la Paris, Hamburg, Anvers, Barcelona, Londra, Milan și New York.
Comerciantul de animale sălbatice Carl Hagenbeck a avut un mare succes în Europa cu două expoziții, una cu indigeni samoani și sami (1874) și una cu nubieni (1876).
În 1889, cu permisiunea guvernului chilian, Hagenbeck a capturat 11 indigeni din tribul Selk’Nam, pe care i-a purtat și expus prin toată Europa. Totuși, Hagenbeck a fost cel care a creat conceptul de grădină zoologică „deschisă”, fără cuști, și a încercat să recreeze pe cât posibil habitatul natural al indigenilor pe care-i plimba prin lume.
Francezii, experți în expoziții de oameni
În încercarea de a arăta lumii că era o reală putere colonială, Franța a construit în Jardin d’Agronomie Tropicale (Grădina de Agronomie Tropicală) șase sate specifice coloniilor franceze din Madagascar, Indochina, Sudan, Congo, Tunisia și Maroc. Expoziția a durat din mai până în octombrie 1907.
Expoziția a atras peste un milion de vizitatori, francezii fiind dornici să vadă satele construite în așa fel încât să reflecte viața în colonii, de la arhitectură până la practicile agricole.
Dorința francezilor de a imita la perfecție viața indigenilor era foarte mare, așa cum se vede în imaginea de mai sus. În cadrul unei expoziții ținute în Marsilia, francezii au recreat o manufactură din Congo, iar pentru un plus de autenticitate au adus mai mulți congolezi să „lucreze” acolo.
Grădinile zoologice cu oameni au existat și în secolul XX
Desigur, francezii nu au fost singurii care au construit grădini zoologice cu oameni, iar această practică a continuat până în secolul XX. Mărturii ale mentalității înapoiate și intoleranței față de oamenii de alte rase sunt numeroase fotografii, precum cele de mai jos.
Ota Benga, un pigmeu din Congo, a fost expus la Grădina Zoologică din Bronx, New York, în 1906. Era forțat să-i distreze pe trecători trăgând la țintă cu arcul sau jucându-se cu urangutanii și cimpanzeii alături de care era expus.
Eliberat câțiva ani mai târziu, puternic traumatizat, Ota Benga s-a sinucis, împușcându-se în inimă.
În 1910, Sarah Baartman, o indigenă Khoikhoi (Africa de Sud), a fost convinsă să se lase expusă în Europa ca o curiozitate. Baartman suferea de o afecțiune genetică din cauza căreia avea fesele extrem de mari și a fost o atracție pentru curioși.
O mamă și fiul ei, expuși într-un sat de negri din Germania
Un grup de indigeni expuși la Expoziția Universală de la Paris din 1931, care a atras 34 de milioane de vizitatori
O fată din Africa, expusă într-o grădină zoologică umană în 1958 (Bruxelles, Belgia)
Află mai multe despre acest subiect controversat urmărind documentarul inclus mai jos: „Secretul murdar al științei – Grădinile zoologice cu oameni”
Suntem barbari si lipsiti de umanitate…si fara teama de Dumnezeu.
Considerati o barbarie sa chinui oameni dar la animale nu va ganditi?
Pentru specimene ca tine, asemeni altor dezaxati, animalele sunt mai importante decat oamenii.Statul roman acorda 84 de lei pe luna pentru cresterea unui copil, si 320 de lei pe luna pentru intretinerea unui maidanez care musca trecatorii, copiii, femeile, batranii sau tinerii, pentru care statul acorda asistenta medicala sau un loc provizoriu la morga.Javrele apara javrele si nu oamenii.
Bravo!
Bravo! Valentina