VIDEO – Lucruri ciudate găsite în locuri în care nu ar trebui să existe

Lumea este un loc ciudat și e plină de lucruri bizare care te lasă complet nedumerit, pentru că pur și simplu nu există explicații raționale cu privire la modalitățile în care au ajuns acolo unde au fost descoperite. Ocazional, dacă suntem norocoși, găsim și explicațiile. Alteori, însă, rămân un mister pentru totdeauna.

1. Ploaia de pești din Honduras

De puțin o sută de ani, în orășelul izolat Yoro don Honduras se petrece un fenomen ciudat. Timp de câteva zile, în lunile mai și iunie, străzile se umplu de pești argintii, mici și orbi. Aceștia apar de obicei după furtuni mari, ceea ce a dat fenomenului numele de ploaie de pești. E un nume lipsit de originalitate, asta-i clar, dar descrie exact fenomenul. Din păcate, nu s-au făcut prea multe studii despre ploile de pești, ceea ce este greu de înțeles, având în vedere cât de bizare sunt întâmplările de acest fel.

Explicația invocată cel mai frecvent sunt vârtejurile de apă, adică niște mici tornade care se formează în zonele de coastă și care împrăștie pe țărm resturi marine, numai că Yoro se află la peste 150 km. de ocean. Este, deci, o cale prea lungă pentru pești, iar teoria aceasta mai are o problemă: peștii din Yoro nu sunt o specie locală și nimeni nu știe de unde ar putea proveni.

Un muncitor curăță o stradă plină de pești din Yoro. Foto:

Un muncitor curăță o stradă plină de pești din Yoro. Foto: caterpickles.com

În zonă circulă alte câteva teorii despre cauzele acestui fenomen misterios. Potrivit uneia, National Geographic a cercetat fenomenul în anii ’70, însă nimeni nu pare să fi obținut rezultatele investigației sau măcar să aibă vreun articol publicat de revistă pe seama acestui fenomen. Oamenii sunt de acord în privința unui singur lucru: National Geographic a descoperit că peștii nu cădeau din cer, ci proveneau din pământ, probabil din galerii inundate de ploile torențiale.

O altă teorie are de-a face mai mult cu lumea spiritelor… Potrivit acestei versiuni, în anii 1860 preotul Jose Manuel Subirana a trecut prin Yoro și s-a rugat ca localnicii – foarte săraci – să găsească o sursă de hrană și să nu mai sufere de foame. Rugăciunile sale ar fi fost ascultate, iar de atunci ar fi început și ploile de pești, însă această teorie tot nu explică de ce plouă doar două luni pe ani, insuficient pentru a salva orașul de foamete.

2. Cimitirul de vapoare din deșert

Ultimul lucru pe care te-ai aștepta să-l vezi în deșert este epava unei nave maritime. Însă în deșertul din Uzbekistan, în apropierea orașului Myoynaq, poți întâlni nu una, ci zeci de epave, mai mici sau mai mari, ale navelor care străbăteau cândva apele învolburate ale mării.

vapor-in-uzbekistan-2

Nave la soare în deșertul uzbek. Foto: alk3r

Epavele ruginesc sub soarele arzător adin deșert și sunt folosite de cămile și de alte animale din zonă pentru a se adăposti la umbră. Dar cum au ajuns aceste nave aici? Deșertul unde se află acum epavele era, până nu demult, fundul uneia dintre cele mai mari mări din lume: Marea Aral, cu o suprafață de 68.000 de kilometri pătrați.

vapor-in-uzbekistan

Începând cu anii ’60, marea a scăzut continuu, din cauză că râurile care o alimentau au fost deturnate de sovietici pentru proiectele de irigație. În locul mării a început să se dezvolte, treptat, deșertul. Astfel , în 2007, marea ajunsese deja la 10% din suprafața ei inițială, divizându-se practic în patru lacuri. Pe măsură ce apa se retrăgea, navele care se aflau în orașele port la Marea Aral au rămas blocate în nisip și au rămas acolo pentru totdeauna.

3. Nanotehnologia folosită acum 1.600 de ani

Ce poate fi mai modern și mai avansat decât nanotehnologia? La urma urmei, este un domeniu care ține de SF și de… Roma antică. La British Museum este expusă încă din anii ’50 Cupa lui Licurg și timp de zeci de ani nimeni nu a avut habar cum funcționează. Când este iluminat dintr-o parte, pocalul se înverzește. Când este iluminat din cealaltă direcție, se înroșește. Abia în anii ’90 tehnologia s-a dezvoltat suficient de mult pentru ca muzeul să o poată cerceta la nivel molecular. Când au studiat Cupa lui Licurg la microscopul electronic, cercetătorii și-au dat seama că obiectul a fost creat cu o tehnologie pe care abia acum începem să o înțelegem.

Bucăți de aur și argint au fost măcinate în particule foarte mici, de 50 de nanometri, de o mie de ori mai mici decât un grăunte de sare. Particulele au fost amestecate apoi cu sticla din care a fost confecționată cupa, iar precizia cu care a fost executată este o dovadă că romanii stăpâneau la perfecție această tehnică.

Cupa lui Licurg este mai mult decât un obiect frumos care își schimbă culoarea în funcție de lumină. Când cercetătorii au folosit aceeași tehnologie pentru a crea o copie a pocalului, au descoperit că obiectul își schimba culoarea și în funcție de lichidul turnat în el. Cupa lui Licurg trebuie să fi făcut senzație la petrecerile de acum 1.600 de ani.

Articole fascinante

De asemenea, ai putea dori...