Tehnici bizare: cum se trucau fotografiile înainte de Photoshop

Vechiul clișeu – „Camera nu minte” – nu era adevărat nici măcar înainte de inventarea computerelor. De când există fotografia, oamenii au inventat diverse tehnici de editare de poze, pentru a se distra sau pentru a face niște bani.

Iată câteva trucuri care au făcut furori în secolele XIX și XX.

1. Fotografii cu fantome

În 1862, un gravor de bijuterii din Boston (SUA), William H. Mumler, și-a „descoperit” capacitatea de a fotografia spiritele morților.

Datorită dezvoltării Spiritualismului – o mișcare religioasă care credea că morții comunică cu cei vii – și a numărului mare de oameni care și-au pierdut viața în Războiul Civil, „talentul” lui Mumler era tot mai căutat.

Fotografii cu fantome 2

Clienții veneau la studioul său pentru a fi fotografiați, iar după ce portretul era developat, lângă ei apărea spiritul unei rude sau al unui prieten decedat.

Mumler a avut inclusiv clienți celebri, precum soția președintelui Abraham Lincoln, Mary Todd Lincoln sau vicepreședintele Henry Wilson.

În 1869, Mumler a fost acuzat de fraudă de Statul New York, iar procesul său a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga țară.




Însă, până s-a ajuns la proces, apăruseră deja alți „fotografi de spirite”, atât în SUA, cât și în Europa.

2. Dublarea sau triplarea

Unul dintre cele mai simple și mai populare trucuri de editare de poze din secolul XIX era portretul dublu.

Fotografii lipeau împreună mai multe negative pentru a face ca o singură persoană să apară de mai multe ori într-o fotografie.

Însă tehnica lipitului era destul de rudimentară. Majoritatea fotografilor foloseau duplicatorul – un dispozitiv care permitea expunerea unei părți dintr-un negativ, în timp ce cealaltă parte rămânea neexpusă.

Dublare 2

Astfel, puteau fi combinate mai multe expuneri, pentru a crea impresia de dublură.

De cele mai multe ori, această tehnică lăsa un semn pe fotografii: o linie verticală în centrul imaginii, o bandă neclară care separa cele două expuneri.

Rezultatul: o imagine suprarealistă, cu oameni certându-se, boxând sau jucând șah cu ei înșiși.




Oglinzile erau, și ele, o excelentă metodă de multiplicare: două oglinzi plasate în unghi de 75 de grade produceau cinci imagini ale subiectului unui portret, fără a fi necesar vreun retuș.

3. Imagini cu oameni decapitați

Pasiunea oamenilor de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900 pentru falsele decapitări a fost probabil inspirată de numerele de magie, o formă de distracție foarte la modă în acea vreme.

Tematica decapitărilor a fost preluată rapid de către fotografi, atât profesioniști, cât și amatori. Imaginile cu false decapitări erau distracția acelor vremuri.

4. Portrete cu două capete

Portretele de oameni cu două capete puteau fi realizate ușor, tot cu ajutorul duplicatorului.

Bicefal

Firma W. Butcher and Sons a ajuns chiar să vândă o cameră cu un duplicator încorporat, căreia i-a făcut reclamă folosind fotografia unei femei cu două capete.

5. Omul din sticlă

„Unul dintre cele mai amuzante trucuri din fotografie este să obții o imagine cu un om într-o sticlă”, se scria în ediția din februarie 1909 a revistei Photographic Topics.

Iar revista nu era singura care se preocupa de subiectul editării de poze.




Oameni in sticla

În 1897, o carte despre show-urile de magie și iluzii în fotografie îi învăța pe cititori cum să obțină „cea mai mare iluzie care există”, mascând un negativ pentru dublă expunere, cu persoana și sticla fotografiate una după alta pe un fundal negru.

6. Cum să transformi un om într-o statuie

O altă modă bizară era transformarea subiectului în statuie, prin gravarea și retușarea unui negativ.

Iată câteva indicații publicate într-un almanah de fotogragie din 1885, pentru un om-statuie perfect: „Părul trebuie, bineînțeles, pudrat.

Dacă aplicați pudră și pe față, veți obține acel aspect minunat de marmură”. Apoi, subiectul era fotografiat stând în spatele unui piedestal sau al unei imitații de carton.

O altă variantă era ca fotograful să suprapună negativul unui piedestal pe negativul persoanei fotografiate, înainte de a decupa părțile nedorite ale imaginii.

Om statuie 2

7. Oameni-mumii

La finalul secolului XIX, fotografii europeni care trăiau în Cairo ofereau portrete inedite, în care subiectul juca rolul mumiei dintr-un sarcofag.

Dar aceste fotografii nu erau populare doar printre europeni. Publicația New York World scria, în 1899, că „Fotografiile cu mumii sunt suveniruri potrivite și grațioase pe care le poți aduce din Egipt, ca să le arăți prietenilor”.

Chiar și arhiducele Franz Ferdinand a pozat ca mumie cu ocazia călătoriei sale în Egipt, din 1896.

Om mumie 3

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!