Și-a lăsat averea unei țări pe care nici măcar n-a vizitat-o

Statele Unite şi lumea întreagă sunt mai bogate datorită excentricului testament al englezului James Smithson, care şi-a lăsat întreaga avere unei ţări pe care nici măcar nu a vizitat-o. Motivaţia gestului său nu a fost niciodată explicată satisfăcător.

Un vast spaţiu verde, Mall, se întinde în Washington, în partea de vest, de la Capitoliu spre Potomac: Este flancat de un şir impunător de muzee cunoscute laolaltă ca Institutul Smithsonian. Din el fac parte nouăsprezece muzee, nouă centre de cercetare și o grădină zoologică, majoritatea situate în districtul Columbia. Smithsonian mai are instituții și în Arizona, Maryland, Massachusetts, New York, Virgina și Panama.

Tot pe Mall, pe la mijloc, în partea de sud, se află o clădire de piatră roşie cu multe turnuleţe, un castel de basm terminat în 1855. În capela de lângă intrarea principală se găsesc rămăşiţele lui James Smithson, supus englez care în timpul vieţii nici măcar nu a vizitat Statele Unite, dar a cărui extraordinară moştenire a fondat ceea ce a devenit una dintre cele mai proeminente instituţii ştiinţifice şi locul unde sunt găzduite enorme colecţii de artă şi artefacte.

Blestemul naşterii

James Smithson s-a născut în 1765 în Franţa, unde mama lui se refugiase în urma scandalului provocat de sarcina sa. Tatăl copilului lui Elizabeth Macie era Sir Hugh Smithson, bărbat căsătorit cu o verişoară a bogatei văduve şi pe punctul să devină primul duce de Northumberland. Elizabeth, a cărei descendenţă ajungea până la regele Henric al II-lea, era convinsă că fiul ei îşi va depăşi condiţia de bastard. La vârsta de zece ani, l-a dus în Anglia şi a aranjat să fie naturalizat supus britanic — altfel nu ar fi putut ocupa vreo funcţie civilă sau militară şi nu ar fi putut primi domenii din partea Coroanei. Respingând toate carierele obişnuite pentru un tânăr bogat, James s-a orientat către ştiinţă.

Institutul Smithsonian

Institutul Smithsonian este una dintre cele mai importante instituții de știință din lume

La 17 ani, era admis la Colegiul Pembroke al Universităţii Oxford sub numele de James Louis Macie şi curând dobândea faima de cel mai bun chimist şi mineralog din promoţia lui. Peste patru ani îşi lua masteratul şi un an mai târziu Henry Cavendish, unul dintre cei mai distinşi savanţi ai ţării, îi susţinea candidatura pentru Societatea Regală. În 1791, la doar 26 de ani, prezenta prima lucrare în faţa Societăţii, un studiu despre proprietăţile chimice ale unei noi substanţe descoperite în bambus.

De-a lungul carierei, Smithson — nume pe care şi l-a luat după moartea mamei, în 1800 — a publicat 27 de lucrări pe teme de chimie. Analizele detaliate realizate asupra zăcămintelor europene de minereu de zinc au dus la identificarea carbonatului de zinc, denumit în onoarea sa smithsonită. Deşi nu se bucura de faimă, călătorea prin Europa ca un specialist bogat cunoscut de toţi învăţaţii importanţi ai epocii, al căror egal însă nu putea spera să ajungă vreodată.

La 23 octombrie 1826, la vârsta de 61 de ani, adăuga în testament o ultimă dorinţă, care avea să-l facă nemuritor. După ce îşi menţiona cu mândrie părinţii ca fiind ducele de Northumberland şi „Elizabeth, descendenta Hungerforzilor din Studley“, Smithson lăsa averea unui nepot, Henry James Hungerford. Dar, dacă Hungerford nu ar fi avut urmaşi, savantul lăsa întreaga sa avere Statelor Unite ale Americii, ca să fondeze la Washington, sub numele de Institutul Smithsonian, o instituţie care să dezvolte şi să răspândească ştiinţa printre oameni.

Ajutor la construirea Lumii Noi

„În venele mele curge cel mai bun sânge englezesc“, scria odată Smithson, „…dar nu-mi foloseşte la nimic. Numele meu trebuie să dăinuiască şi după ce titlurile Northumberland şi Percy vor dispărea şi vor fi uitate.“ Este declaraţia unui om chinuit şi frustrat de circumstanţele naşterii sale, decis să sfideze societatea care îl respingea. De ce a ales, însă, Statele Unite, o ţară unde nu fusese nici măcar în vizită, unde nu avea prieteni, obligaţii sau legături? Poate că răspunsul se află într-o vizită făcută de el la Paris când avea 27 de ani.

James Smithson

Smithson și-a dedicat întreaga viață științei

Era în 1792, la trei ani după ce mulţimea dărâmase Bastilia, închisoarea care simboliza decadenţa şi tirania. Convenţia Naţională recent aleasă tocmai abolise monarhia şi declarase Franţa republică.

Dar, din nefericire, Revoluţia Franceză s-a transformat în domnia terorii. Republica a deschis calea monomaniacului imperiu al lui Napoleon. Dincolo de Oceanul Atlantic se desfăşura, însă, un experiment de autoguvernare: constituirea Statelor Unite ale Americii.

Capitala acestora avea să fie o nouă Atenă înălţată pe malurile Potomacului, iar marile descoperiri ale ştiinţei urmau să se facă într-o republică, nu sub o monarhie. Întorcând spatele agitaţiei şi confuziei din Lumea Veche, James Smithson hotăra să dea o mână de ajutor edificării noii Atene.

Jumătate de milion de dolari

În 1829, la trei ani după ce adăugase codicilul la testament, James Smithson a murit şi a fost îngropat la Genova, în Italia. Peste şase ani a murit şi nepotul său, fără urmaşi. După lungi dezbateri legate de acceptarea moştenirii, Congresul american l-a autorizat pe preşedinte să trimită în Anglia un agent care să aducă banii. În august 1838, la New York acosta un vas cu 105 saci plini cu monede de aur, valorând, la data aceea, exact 508.318,46 dolari.

Exponate

Muzeele Smithsonian găzduiesc peste 130 de milioane de exponate

Abia în 1847 a început construcţia clădirii gotice care va deveni primul sediu al Institutului Smithsonian. Rămăşiţele pământeşti ale lui Smithson au fost depuse acolo în 1904. Consiliul de conducere, compus, atunci ca şi acum, din preşedintele Curţii Supreme a Statelor Unite, vicepreşedintele, trei congresmeni, trei senatori şi şase cetăţeni obişnuiţi, a luat o hotărâre importantă: a ales în fruntea noii instituţii un savant, pe profesorul Joseph Henry, de la Princeton.

Henry a fost acela care a convins consiliul că cercetarea originală trebuia să fie funcţia esenţială a Institutului Smithsonian. În 1848 a fost publicat primul volum dintr-o serie de lucrări ştiinţifice denumite Contribuţiile Institutului Smithsonian la dezvoltarea cunoaşterii.

Astăzi, cercetătorii de la Institutul Smithsonian ajută la protejarea unor specii aflate în pericol în cadrul Parcului Zoologic din Washington, investighează corpurile cereşti la observatorul din Arizona, realizează cercetări tropicale în Panama şi studii despre interacţiunile cu mediul înconjurător în Maryland. Scopul lui James Smithson de a dezvolta şi răspândi cunoaşterea a fost atins în mod glorios.

Sursa: Reader’s Digest

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!