Reclame vechi – Publicitate pentru sclavi, băutură și „plăceri carnale”

Reclamele au ajuns să fie considerate o plagă a lumii moderne. Au devenit mai inteligente și mai invazive pe măsură ce publicul a devenit mai conștient de existența lor. Pe internet, reclamele ne pot „bântui” de la un website la altul și uneori chiar ni se pot adresa pe nume. Reclamele nu sunt, însă, o invenție modernă. De-a lungul istoriei, cât timp aveai în buzunar dinari sau galbeni – indiferent cum se numeau banii – se găsea mereu cineva care să te facă să-i cheltui cu ajutorul unor anunțuri bine ticluite. O dovedesc aceste reclame vechi pe care te invităm să le descoperi în continuare.

1. Reclame vechi la bordelurile din Pompei

reclame vechi - lupanarul din pompei

Nu-i așa că te enervezi atunci când ești într-un fast-food și cei din fața ta, odată ajunși la tejghea, încă nu s-au hotărât ce să comande? Ei bine, proprietarii de bordeluri din orașul roman Pompei s-au confruntat cu aceeași problemă. Din acest motiv, împodobeau zidurile bordelurilor cu picturi cu diverse poziții, astfel încât cei care le treceau pragul să știe ce puteau comanda.

Societatea din Roma antică avea mult mai puține inhibiții sexuale decât lumea modernă atunci când venea vorba de sex. Bordelurile puteau să facă reclamă oriunde. De exemplu, Lupanarul („Bârlogul lupului”) era un bordel cu 10 camere, pe pereții cărora se observă și acum reclame vechi: picturi cu serviciile oferite în stabiliment.

De asemenea, astfel de servicii se puteau cumpăra pe stradă. Alte reclame vechi scrijelite pe zidurile multor străzi din Pompei direcționau lumea spre „fetele” și „casele plăcerii” din oraș.

„Dacă cineva citește, să știe asta: dacă vrea o partidă, să o caute pe Attica; prețul este de 4 sesterți”, suna unul dintre anunțurile lăsate pe ziduri.

O altă reclamă era ceva mai precisă:

„La Nuceria, întreabă de Novellia Primigenia, de lângă poarta romană din cartierul fetelor.”




2. Reclame vechi – Politica din Pompei

reclame vechi - politica din pompei

Cealaltă meserie veche de când lumea este politica. Un politician trebuie să „se vândă” publicului la fel de asiduu precum un proprietar de casă a plăcerilor carnale, iar în Pompei se foloseau aceleași tactici. Se pare că funcțiile de edil și duovir (sau duumvir – termen ce se traduce prin „doi oameni”) erau la mare căutare în Pompei, deoarece zidurile anticului oraș sunt pline cu reclame vechi și anunțuri electorale.

„Vecinii te imploră să îl alegi duumvir cu putere juridică pe Lucius Statius Receptus, om de nădejde. Aemilius Celer, un vecin, a scris asta” – este textul unui anunț electoral lăsat pe un zid din Pompei.

Scris cu litere mari, negre, acest anunț era imposibil de ratat. Formula era, în linii mari, următoarea: anunțul spunea că o anumită persoană (cunoscută în comunitate) susține un candidat și se termina cu îndemnul ca și tu, cititorul, să susții aceeași persoană.

Într-un anunț, un grup de prostituate cere publicului să voteze într-un anume fel. Să fi fost vorba de un anunț autentic sau doar de publicitate negativă?

„Toți paraziții și Mecerius cer ca Vatia să fie edil” – anunțul era un veritabil atac politic…

3. Reclame vechi pe ceramica grecească

reclame vechi - ceramica greceasca

Vasele clasice de ceramică din Grecia antică erau bogat ornamentate cu figuri pictate în roșu sau negru. Mișcările stilizate ale personajelor par să prindă viață atunci când vasele sunt puse pe un suport rotativ. Multe vase conțin semnătura creatorilor lor, ale căror nume ajutau – fără îndoială – la vânzarea obiectelor, așa cum semnătura lui Monet, de exemplu, stabilește prețul unui tablou.





Iar semnăturile artiștilor erau propriile lor reclame. Un olar, Eutimides, chiar s-a străduit să scrie cât de bune sunt vasele sale în comparație cu ale altor olari. Una dintre inscripțiile sale a fost: „Mai bun decât orice ar putea face Eufronios”.

Uneori, însă, talentul nu era suficient pentru a garanta o vânzare. La muzeul Luvru există un vas pe care sunt pictați doi bărbați care mână cai. Fără îndoială, este o scenă plăcută, însă nu suficient de frumoasă încât să te facă să iei vasul acasă.

Tocmai de aceea, artistul a adăugat următoarele cuvinte: „Cumpără-mă, sunt un chilipir.” Unii arheologi consideră acest text primul slogan publicitar din lume.

4. Reclame vechi – Magazinul de ace de calitate al lui Jinan Liu

reclame vechi - jinan liu

Tiparul a revoluționat lumea, în special lumea reclamelor. Pliantele și posterele au devenit cea mai eficientă metodă prin care o companie putea da de știre lumii despre noile sale produse.

Dar când a devenit tiparul o unealtă de marketing? Se pare că o firmă din China a folosit pentru prima dată aceste tehnici în urmă cu o mie de ani. Jinan Liu făcea ace de calitate și își dorea ca toată lumea să știe acest lucru.

„Cumpărăm bețe de oțel de înaltă calitate și facem din ele ace foarte bune, tocmai bune de folosit în orice gospodărie”, era textul unui anunț publicitar.

Probabil că nu este cel mai eficient slogan, dar reclama mai întrebuința ceva. Deasupra textului a fost imprimată imaginea unui iepure care ține un ac. Aceasta este, probabil, cea mai veche mascotă a unei mărci comerciale. Jinan Liu a gravat anunțul pe o placă de cupru, care servea drept matriță pentru anunțurile tipărite pe hârtie.





Data viitoare când te enervează un pliant lăsat sub ștergătoarele mașinii tale, să dai vina pe Jinan Liu.

5. Reclame vechi – Publicitatea prin monede

reclame vechi - monede traian

Reclamele perfecte sunt cele pe care le vezi peste tot și care imprimă mesajul dorit în mintea clientului, fără ca acesta să își dea seama ce i se întâmplă. O metodă foarte bună pentru obținerea acestui rezultat este să pui reclama pe un obiect folosit în fiecare zi.

Monedele au fost întotdeauna folosite pentru propagandă și acest lucru se petrece și în zilele noastre. Monedele britanice poartă inscripția „ELIZABETH II D G REG F D”, care în latină înseamnă „Elizabeth II, Dei gratia regina fidei defensor”, adică „Elisabeta a II-a, grație lui Dumnezeu, Regină, apărătoare a credinței”.

Puterea monedei folosite ca reclamă era cunoscută și în lumea antică. Iuliu Cezar și-a imprimat chipul pe monede, pe care le-a folosit pentru a imprima în mintea supușilor ideea că este un descendent al zeiței Venus. Asasinul său, Brutus, a folosit și el monedele în scop de propagandă.

Brutus a inclus două pumnale pe una dintre fețe, pentru a reaminti oamenilor cum a ajuns la putere și care a fost metoda pe care a folosit-o pentru a elibera poporul de sub tiranie. Brutus a fost învins, iar Cezar a fost declarat zeu.

Bineînțeles, mulți dintre împărații care au urmat au folosit moneda pentru a-și întări puterea. Augustus, fiul adoptiv al lui Cezar, a scris pe monede că era fiul unui zeu, ceea ce era adevărat din punct de vedere juridic. Alți împărați au folosit banii pentru a-și promova puterea militară.

Traian a decorat monedele cu imagini din lupta sa victorioasă împotriva dacilor. Într-o eră când aproape toată lumea era analfabetă, imaginea de pe o monedă însemna mult mai mult decât o mie de cuvinte.



6. Reclame vechi – Recuperarea sclavilor fugari

reclame vechi - sclavii fugari

Când se rătăcește un câine sau o pisică, vedem adeseori postere în care nu se cere ajutorul pentru recuperarea animalului. În lumea antică, sclavii aveau de multe ori un statut semănător unui animal de casă: erau ființe aflate în proprietatea unor oameni. Stăpânii de sclavi doreau recuperarea proprietății pierdute și făceau reclame în acest sens.

În Pompei, mesajele erau pictate pe ziduri și includeau descrieri ale sclavilor fugari și ale recompenselor oferite găsitorilor sau celor care puteau da o mână de ajutor la prinderea lor. În Egipt au fost descoperite papirusuri cu anunțuri privind disparițiile unor sclavi.

Unul dintre ele promitea o recompensă celui ce ar fi prins și înapoiat sclavii stăpânului lor. Totuși, spre deosebire de animalele de casă, sclavii nu erau primiți cu dragoste. Un sclav fugar era pasibil de multe pedepse, inclusiv cu moartea.

7. Reclame vechi la băuturile alcoolice

reclame vechi - alcool

Oamenilor le place să bea, așa că am putea presupune că reclamele vechi la băutură erau ușor de realizat. Unii antropologi au afirmat chiar că populațiile de vânători-culegători au evoluat pentru că au descoperit metode de producere a alcoolului. Unul dintre cele mai vechi texte din lume este o reclamă la bere din Meopotamia.

Alan Eames, care se autocaracterizează drept antropolog al berii, a descoperit o tăbliță cu imaginea unei femei cu sâni mari și care ține în mâini un recipient cu bere. Lângă imagine, textul (tradus de Eames) conține următorul îndemn: „Beți Elba, bere cu o inimă de leu”. Din nefericire, nu există nicio imagine cu această tabletă, astfel că este greu (dacă nu imposibil) de verificat.

Însă nu toți făceau reclame scrise. Reclama prin viu grai este, cu siguranță, cea mai veche formă de publicitate. Vinul roman beneficia de cea mai bună reclamă. Potrivit poetului roman Martial, acesta era „o băutură din care Zeus însuși ar fi gustat.” De fapt, astfel de descrieri au contribuit la crearea unui mit în jurul acestei băuturi, conformă căruia vinul roman din regiunea Falernus era un cadou de la zeul Bachus.

Producția din anul 121 î.e.n. a devenit atât de faimoasă, încât prețul pentru o amforă de vin de Falernus era astronomic. Se pare că, în acea epocă, mituirea degustătorilor era o adevărată afacere.

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!