O prințesă, o contesă și-un soldat. O idilă cu sfârșit tragic

Într-o noapte de vară din 1694, un tânăr soldat a fost invitat în odăile iubitei sale, prinţesa moştenitoare a Hanovrei, nefericită în căsnicie. De la această întâlnire nu avea să se mai întoarcă vreodată.

Într-o noapte de dumi­nică, în jurul orei 10, Philipp Christoph, conte de Konigsmarck, şi-a părăsit reşedinţa din oraşul german Hanovra şi s-a îndreptat grăbit spre castelul de pe râul Leine. În acea dimineaţă, primise o scrisoa­re prin care era rugat să-i facă o vizită nocturnă Sophiei Dorothea, tânăra soţie a prinţului moştenitor al Hanovrei. Deşi scrisul nu-i era cunoscut, Philipp a ac­ceptat nerăbdător invitaţia la o întâlnire secretă cu iu­bita sa, căci de multe săptămâni nu mai avuseseră oca­zia să se afle împreună. Poa­te că fusese totodată con­ştient de semnificaţia datei: 1 iulie 1694, respectiv patru ani de la ziua în care înce­puseră să îşi trimită scrisori de dragoste.

O invitație suspectă

Deşi Sophia Dorothea nu scrisese şi nici nu dictase ni­mănui textul invitaţiei, a fost plăcut surprinsă să-l în­tâlnească pe iubitul ei pe neaşteptate. Poate că pen­tru o clipă au bănuit că scrisoarea ar fi putut fi o capcană, dar bucuria de a se regăsi i-a făcut să uite de orice precauţie. În orice caz, îşi dăduseră seama că jocul de-a v-aţi ascunselea trebuia să ia sfârşit. A doua zi, la răsăritul soarelui, o trăsură urma să o ia pe Sophia Dorothea. În cele din urmă, va putea să renunţe la nfericita sa că­sătorie cu vărul ei, Georg Ludwig, cel care avea să devinăp, peste ani, regele George I al Angliei, şi să părăsească pentru totdeauna castelul în care se simţise totdeauna stingheră. De a doua zi urma să înceapă o nouă via­ţă alături de Philipp.

Printesa mostenitoare Sophia Dorothea

Prințesa moștenitoare Sophia Dorothea

Ultimele detalii ale fugii celor doi au fost puse la punct cu grijă exact înainte de momentul plecării; acum nu le mai rămăsese decât să numere orele până în zori. Însă Sophia Dorothea a aş­teptat în van a doua zi. Phi­lipp nu a mai apărut şi nici nu a trimis vreun mesaj prin care să explice ce se în­tâmplase. A dispărut şi nu a mai fost văzut vreodată.

Disperată şi temându-se de ce era mai rău, Sophia Dorothea a cerut ajutorul consilierului privat al coroanei, implorându-l să investi­gheze dispariţia lui Philipp: „Tremur de frică, gândindu-mă că contele de Konigs­marck ar fi putut să cadă în mâinile acelei doamne…“ De care doamnă se temea Sophia Dorothea şi de ce? Şi ce s-a întâmplat cu ade­vărat cu Philipp după ce a părăsit odaia prinţesei? Pen­tru a rezolva misterul este necesar să privim în culi­sele unei căsnicii nefericite pe fundalul căreia s-a în­firipat romatica aventură cu sfârşit fatal.

Căsătoria: o manevră politică

Căsătoriile aranjate între dinastiile rivale erau un lu­cru obişnuit în Germania, care la acea vreme era divizată în ducate şi mici regate. Dragostea nu juca nici un rol în strategia acestor alianţe. Totuşi rareori au simţit vreun mire şi vreo mireasă o antipatie atât de profundă unul faţă de celălalt precum Sophia Dorothea şi Georg Ludwig. Acest resentiment reci­proc era adânc înrădăcinat, el datând încă de la generaţia anterioară a celor două familii.

Georg Ludwig

Georg Ludwig

Neobişnuită cu protocolul strict, uimită, dar în ace­laşi timp afectată de intrigile de la curte, prinţesa nu a reuşit să se simtă niciodată în largul său la Hanovra. În plus, atât soţul, cât şi socrul ei aveau amante. Conform ciudatei etichete a vremurilor de atunci, amanta duce­lui Ernst August, contesa Platen, deţinea la Curte un rang mai înalt decât cel al prinţesei moştenitoare. După naşterea primului său fiu în 1683 şi a fiicei sale patru ani mai târziu, Georg Ludwig şi-a ignorat complet so­ţia. Nu este de mirare că, în acest context, Sophia Do­rothea a cedat rapid farmecelor chipeşului conte de Konigsmarck, apărut la Curte în 1688.

Dragoste complicată

Când a ajuns la Hanovra, Philipp Christoph, conte de Konigsmarck, avea 23 de ani, cu un an mai mult decât Sophia Dorothea. Familia sa, de origine ger­mană, câştigase putere şi avere pe când se aflase în serviciul regilor suedezi.

Potrivit rangului său, Philipp urma să fie educat ca om de lume şi cavaler. Astfel, el şi fratele său mai mare, Karl Johann, au fost trimişi în 1680 la Londra pentru a-și forma o educație aleasă. Viaţa strălucitoare a capitalei engleze s-a dovedit, însă, fatală pentru ei.

Philipp Christoph Konigsmarck

Sophia Dorothea s-a îndrăgostit iremediabil de tânărul soldat

Philipp a intrat în grele datorii de pe urma jocurilor de noroc, iar Karl Jo­hann a fost implicat în moartea unui personaj mar­cant cu a cărui soţie avea o aventură. A reuşit să sca­pe de pedeapsă şi să părăsească Anglia, dar scandalul iscat a slăbit statutul social al lui Philipp. Acesta s-a întors în Germania în 1682, iar vara următoare s-a înrolat în armata imperială a lui Leopold I.

Când regimentul său a fost desfiinţat în 1688, Philipp s-a îndreptat spre Hanovra, căutând un post în armată. La una dintre petrecerile de la curte a întâlnit-o pe femeia care avea să-i pecetluiască destinul: Sophia Dorothea, neferici­tă în căsnicie.

Rivala obsedată

La început, Sophia Dorothea a găsit în Philipp un interlocutor atent şi un prieten loial, căruia îi putea încredinţa toate frământările, mici sau mari. În preajma lui putea să dea frâu liber mâniei pe care o resimţea împotriva uneltirilor con­tesei Platen, amanta socrului ei, obiectul temerilor şi urii ei.

Cu toate acestea, exista o problemă. La puţin timp după venirea sa la Curte, Philipp avusese o aventură cu contesa. Şi-a regretat însă prea târziu această aventură, realizând cât de dificil era să sfâr­şească această relaţie fără s-o expună pe Sophia Doro­thea şi pe el însuşi furiei contesei. Pentru a se elibera din această încurcătură jenantă, contele de Konigs­marck s-a oferit voluntar în armată şi a părăsit Curtea.

Întorcându-se la Hanovra la sfârşitul primei cam­panii, Philipp s-a înşelat crezând că între timp con­tesa Platen îşi pierduse interesul faţă de el şi conside­rând că putea să o viziteze din nou în siguranţă pe Sophia Dorothea. Până în primăvara anului 1690 probabil că apucase să-şi declare iubirea pe care i-o purta prinţesei. Din 1 iulie şi până în noaptea dispa­riţiei sale, exact patru ani mai târziu, Philipp şi So­phia Dorothea şi-au trimis peste 300 de scrisori prin care işi exprimau dragostea, fericirea şi dorul.

O idilă supravegheată

 Însă pasiunea contesei Platen pentru Philipp nu se stinsese şi, nefiindu-i greu să observe că motivul pen­tru care acesta o respingea era Sophia Dorothea, plă­nuia să se răzbune. Cei doi îndrăgostiţi erau urmăriţi îndeaproape, iar dispariţia scrisorilor şi peceţile rupte i-au făcut să-şi dea seama că erau spionaţi. Până în 1683 aventura fusese cu siguranţă descoperită. Într-o tentativă nechibzuită de a o împăca pe contesa Pla­ten, Philipp a început să-i facă din nou curte, deşi scrisorile sale trădau neplăcerea cu care o făcea.

Contesa von Palten

Contesa von Palten

Sophia Dorothea şi Philipp, nemaisuportând si­tuaţia de la Curte, se gândeau tot mai intens să fugă din Hanovra. Dar obstacolul uriaş care zădărnicea acest plan era lipsa de bani. Philipp trăia deja peste mijloacele sale, iar Sophia Dorothea renunţase la toată averea şi proprietăţile personale în momentul căsătoriei cu Georg Ludwig.

În mai 1694, Philipp a părăsit din nou Hanovra, de data aceasta căutând un post de general în armata electorului Saxoniei din Dresda. Contractul negociat îi permitea să se întoarcă peste o lună la Hanovra, cu perspective financiare mai bune. În acel moment, ma­rea majoritate a Curţii se mutase într-un palat de vară din afara oraşului Hanovra, iar în absenţa soţului şi a soacrei fuga avea să fie mai simplă pentru Sophia Do­rothea. În noaptea în care Philipp a sosit la iubita sa confirmându-i planul de evadare, luându-şi la revede­re — ca apoi să dispară pentru totdeauna, doar bătrâ­nul Ernst August şi contesa Platen se aflau în castel.

Misterul morții lui Philipp

 Zvonul despre dispariţia contelui de Konigsmarck s-a răspândit prin Hanovra ajungând cu mare repe­ziciune şi la urechile celorlalte Curţi germane.

Deși nu se știe exact ce s-a petrecut cu trupul neînsuflețit al lui Philipp, mărturiile indică faptul că acesta a fost victima unei crime. Se pare că spionii contesei Platen au anunţat-o de planul fugii celor doi îndrăgostiţi pe data de 2 iulie. Aceasta i-a relatat întreaga poveste lui Ernst August, care a dat ordin de arest pen­tru contele de Konigsmarck. Pe când pleca din apar­tamentele Sophiei Dorothea în acea noapte fatală sau pe când se întorcea a doua zi dimineaţă, Philipp a fost întâmpinat de patru cavaleri cu săbiile scoase. În încăierarea iscată, unul dintre aceştia i-a provocat o rană mortală. Potrivit unei relatări, corpul neînsu­fleţit a fost aruncat în grabă în râul Leine; după alte­le, ars şi îngropat în castel. Nu se ştie dacă cei patru cavaleri aveau ordin explicit să-l ucidă pe de Konigs­marck, dar, în orice caz, moartea lui era binevenită.

În şase luni, Sophia Dorothea şi Georg Ludwig erau divorţaţi, deşi numele lui de Konigsmarck nu a fost niciodată invocat în formalităţi. Dizgraţiata prinţesă moştenitoare a fost exilată în castelul Ahlden din apropiere. I s-au interzis vizitele, excepţie făcând cea a mamei sale, şi a fost ţinută sub sechestru până la moarte, 32 de ani mai târziu, în 1726. În acest răstimp, bătrâna Sophia a avut parte de ultimul său triumf. În 1714, anul morţii ei, Georg Ludwig era încoronat rege al Marii Britanii sub numele de George I. Descendenţii săi direcţi conduc regatul până astăzi.

Sursa: Reader’s Digest

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!