VIDEO – Nostradamus: excentricul doctor care și-a prezis propria moarte

Medic fascinat de ocultism, Nostradamus a riscat să provoace mânia Bisericii Catolice când a prezis viitorul pentru următoarele douăzeci de secole. A fost cu adevărat un vizionar sau legendara sa precizie este doar un mit perpetuat în timp?

Individul scund şi vioi, cu barbă lungă şi deasă, era considerat o ciudăţenie la Curtea renascentistă a regelui Henric al II-lea al Franţei. Cunoscut ca fiu al unor evrei convertiţi, pasionat de astrologie şi de alte ştiinţe oculte, Nostradamus a fost invitat la Paris în 1556 mai mult pentru amuzament.

Nostradamus

Numele real al lui Nostradamus era Michel de Nostredame

Dar profeţiile sale despre rege îi vor aduce faima internaţională. Una dintre acestea părea adevărată, dar fără îndoială ridicolă, sugerând că un „bărbat chior“ va deveni curând rege. O alta, în mod caracteristic criptică, interpretabilă: „Leul tânăr îl va înfrânge pe cel mai bătrân pe câmpul de luptă, într-o singură luptă. Îi va străpunge ochii în cuşca aurită, două răni într-unul, apoi va pieri de o moarte năprasnică.

La 1 iulie 1559, pe când regele participa la un turnir, accidental, lancea prietenului său, care îi era adversar în competiţie, a străpuns coiful regal de aur şi i-a pătruns în ochi. Făptaşul îngrozit, contele de Montgomery, era mai tânăr decât suveranul. O aşchie din arma ruptă i-a provocat acestuia o a doua rană, iar regele a îndurat dureri cumplite timp de zece zile, după care a murit.

Cuvintele lui Nostradamus au fost amintite cu admiraţie. Opunându-se implacabil magicienilor şi vrăjitorilor, conducătorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut să îl ardă pe rug pe acest profet periculos de exact. Ţăranii, crezând că prezicerea a fost de fapt un blestem, l-au ars în efigie. Numai datorită protecţiei reginei văduve, Caterina de Medici, a scăpat de execuţie.

Eroul ciumei

Michel de Nostredame, născut la 14 decembrie 1503, la Saint-Rémy, în Provence, cel mai controversat profet din istorie, se pregătea să devină medic. Dar studiile sale au fost întrerupte brusc, când ciuma bubonică s-a abătut asupra sudului Franţei, în 1525. În timp ce mulţi medici au părăsit speriaţi regiunea, Michel călătorea curajos dintr-un loc în altul pentru a îngriji victimele bolii extrem de contagioase. Totuşi, aproape că i s-a refuzat acordarea titlului, la absolvire, patru ani mai târziu, poate din cauza acuzaţiilor aduse de colegii invidioşi. Dar a fost pus în drepturi datorită recunoştinţei ţăranilor şi respectului celorlalţi studenţi.

Ciuma

În timpul ciumei, Nostradamus i-a îngrijit pe bolnavi

În 1533, şi-a deschis un cabinet în Agen, localitate de pe fluviul Garonne şi s-a căsătorit cu o tânără cunoscută ca fiind bogată, foarte frumoasă şi apreciată. Aveau deja o fiică şi un fiu, când Inchiziţia, instituţie a Bisericii menită să suprime erezia, a intervenit în viaţa lor. Nostradamus (cum îşi spunea la acea dată) a fost chemat în faţa unei instanţe ecleziastice, pentru că ar fi făcut o afirmaţie ireverenţioasă despre o statuie a Fecioarei Maria.

Când s-a întors acasă, a aflat că atât soţia, cât şi cei doi copii muriseră de ciumă. În următorii zece ani, medicul inimos şi-a reluat activitatea de curant itinerant, câştigându-şi faima de făcător de minuni. După ce i s-a acordat o pensie viageră, s-a stabilit la Salon, o localitate între Marsilia şi Avignon, a înfiinţat un laborator de produse cosmetice şi s-a căsătorit cu o văduvă bogată, cu care a avut şase copii.

Revelaţii în podul casei

Cum noua sa situaţie financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre ştiinţele oculte. „Barbarii“ din orăşel, cum îşi numea el vecinii, priveau cu suspiciune interesul lui pentru magie şi astrologie. Şi-a transformat podul casei în observator astronomic unde, urcat pe un trepied, urmărea bolta înstelată şi susţinea că află secretele viitorului de la „lumina interioară, vocea“. La început, şi-a făcut cunoscute prezicerile printr-o serie de cărţulii modeste pe care a început să le publice în 1550. Dar treptat şi-a pierdut total interesul pentru urmărirea condiţiilor meteorologice şi a fazelor lunii.

Retras în umbră

Aflată în pragul unui război civil, Franţa a oferit un teren propice profeţiilor sumbre şi criptice ale lui Nostradamus, publicate în 1555 — primele 100 din cele aproape 2.000 pe care le va publica până în 1557. Aceste Centurii s-au bucurat imediat de succes şi l-au introdus pe autor la Curte.

Incendiul Londrei

Nostradamus ar fi prezis marele incendiu al Londrei, din 1666

Recunoscând că în mod conştient a ales „o exprimare criptică“, Nostradamus scria într-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporană lui, dar presărată cu expresii şi cuvinte din italiană, greacă, spaniolă, ebraică şi latină. Fiecare prezicere consta din patru versuri, un catren, dar nici unul nu aduce a poezie. Vizionarul susţinea că acest stil îl proteja de pedeapsa celor puternici, care nu păreau să fie întotdeauna încântaţi de ceea ce le prezicea.

Dar alţi observatori mai sceptici sunt de părere că stilul vag este adoptat în mod conştient pentru a lăsa scrierile deschise interpretărilor. În consecinţă, există probabil aproape 400 de interpretări diferite ale Centuriilor, fiecare încercând să dezvăluie secretele profeţiilor care continuă până în anul 3797. „Scrierile mele vor fi mai bine înţelese de cei ce vor veni după moartea mea“, scria clarvăzătorul.

Articolul continuă în pagina 2.

Pagini: 1 2

Articole fascinante

De asemenea, ai putea dori...