Uriașe și silențioase: Misterul OZN-urilor negre în formă de triunghi
Există peste 8.000 de semnalări în care sunt descrise nave ciudate, triunghiulare, închise la culoare, silențioase și de mărimea unui teren de fotbal sau mia mari.
Există peste 8.000 de semnalări în care sunt descrise nave ciudate, triunghiulare, închise la culoare, silențioase și de mărimea unui teren de fotbal sau mia mari.
China susține că uriașul său telescop „Sky Eye” ar fi captat semnale de la o civilizație extraterestră, potrivit unui raport publicat recent pe internet și ulterior șters de oamenii de știință.
În anii 1830, Thomas Dick, un preot savant, a calculat că în Sistemul Solar trăiesc 22 de miliarde de creaturi inteligente.
Multe culturi arhaice au vorbit despre „vizitatori din ceruri”, care au adus cu ei cunoștințe deosebit de prețioase pentru omenire. Iată câteva exemple.
Multe informații au origini și semnificații necunoscute. Printre aceste mistere, un loc important este ocupat de semnalele ciudate venite din spațiul cosmic.
Detaliile prea „moderne” observate în picturile preistorice i-au făcut pe unii antropologi să creadă că Terra a fost vizitată de extratereștri în trecutul îndepărtat.
Apărută în anii ’70, Biserica Raeliană susține că Pământul este supravegheat de Elohim, o rasă de extratereștri veniți cu OZN-urile dintr-o altă galaxie.
Nu subestima niciodată prostia publicului: Pe 30 octombrie 1938, regizorul Orson Welles a pus în scenă „Războiul lumilor”, una dintre cele mai mari farse din istorie.
La aproximativ 1.500 de ani-lumină de Pământ se află unul dintre cele mai ciudate corpuri cerești descoperite vreodată în univers: Steaua lui Tabby.
Știința privește cercurile din lanuri ca pe niște falsuri inteligente, însă tot mai mulți cercetători prezintă dovezi că originile acestora sunt mai bizare decât credem.
Cu ani înainte de apariția filmului bazat pe povestea lor, cei doi soți au apelat la consiliere psihologică, fiind incapabil să-și explice lucrurile care li s-au întâmplat.
În fața acestor indicii, întrebarea-limită nu mai este „există viață în afara Pământului?”, ci, mai degrabă „o vom descoperi vreodată?”.