Cum arătau fructele și legumele noastre înainte de a fi modificate genetic

Mâncărurile modificate genetic sunt un subiect de dezbateri intense în zilele noastre. Unii nici nu vor să audă de produse modificate genetic, în vreme ce alții sunt adepții lor. Însă puțini conștientizează că multe dintre fructele și legumele pe care le consumăm azi n-ar fi existat fără reproducere selectivă.

Ele s-au schimbat atât de mult de-a lungul timpului, încât variantele originale n-ar putea fi recunoscute prea ușor de omul modern.

Iată cum arătau, la început, cinci dintre fructele și legumele pe care le mâncăm cu toții.

1. Morcovul era alb și pipernicit

Potrivit istoricilor, primii morcovi au fost cultivați în secolul al X-lea în Asia Mică și Persia. Înainte de a fi cultivat intensiv, morcovul arăta cu totul altfel. Morcovii sălbatici existau în întreaga lume, iar astfel de semințe, vechi de 5.000 de ani, au fost descoperite în Europa.



La începuturi, morcovul era mic și alb și avea mult mai multe ramificații decât în prezent. Cel mai probabil, oamenii din trecut îl foloseau ca plantă medicinală. Se crede că transformarea morcovului în rădăcina portocalie și dulce pe care o știm azi a durat câteva secole.

2. Bananele, mici și îndesate

Fructul galben și cărnos pe care-l cunoaștem astăzi a fost cultivat pentru prima dată în Papua Noua Guinee, acum aproximativ 7.000-10.000 de ani. Astăzi, banana are mai multe varietăți, dintre care cele mai multe se cultivă în Asia.

Soiul lung și galben, cunoscut sub numele de Cavendish, este rezultatul a sute de ani de modificare genetică. El provine din două specii sălbatice de babane: musa acuminata și musa balbisiana. Prima are o pulpă nu prea gustoasă, iar cea de-a doua este un fruct foarte scurt și îndesat, cu semințe mari și dure în mijloc.



Acum câteva mii de ani, cultivatorii de banane au descoperit că încrucișarea mai multor soiuri avea drept rezultat un fruct galben, dulce și fără semințe. Pentru ca fructele să nu aibă semințe, bananierii trebuie reproduși doar cu intervenție umană, prin clonare.

Această formă de reproducere face ca bananele Cavendish să fie mult mai susceptibile la boli decât bananele sălbatice. Având în vedere că plantele sunt uniforme din punct de vedere genetic, orice pestă ar putea distruge ușor culturi întregi.

3. Lubenița, amară și verde

Există mai multe teorii cu privire la originile pepenelui verde (cunoscut și sub denumirea de lubeniță). Istoricii cred că acest fruct a fost cultivat pentru prima dată în Africa, de unde s-a răspândit în Europa.

Harry Paris, horticultor la Organizația de Cercetare în Agricultură din Israel, a concluzionat că strămoșul lubeniței a fost cultivat pentru prima dată în Egiptul Antic acum 4.000 de ani. La acea vreme, lubenița nu avea nimic în comun cu ce știm astăzi. Fructul era tare, amar și de culoare verde-pal.



Dar de ce s-ar fi preocupat egiptenii să cultive un astfel de fruct? Paris crede că lubenița era cultivată pentru simplul motiv că înmagazina multă apă. În timpul sezonului secetos, lubenița era o sursă valoroasă de apă.

Tot el crede că egiptenii au fost cei care au început procesul de reproducere selectivă. Mii de ani mai târziu, acest proces a avut drept rezultat fructul dulce și roșu pe care-l îndrăgim cu toții.

4. Roșiile erau cât boabele de fasole

În vremurile noastre, o roșie chiar și de o jumătate de kilogram nu este o raritate. Însă la începuturi, roșiile arătau cu totul altfel. Ele aveau dimensiunile unor boabe de fasole și se numeau „solanum pimpinellifolium”.

Această specie de tomate este, de altfel, strămoșul tuturor speciilor de roșii care există astăzi pe glob.

Toate roșiile de astăzi provin din solanum pimpinellifolium și, surprinzător, au o variație genetică de doar 5%. Astăzi, tomatele cât bobul de fasole mai sunt cultivate doar în nordul statului Peru și în sudul Ecuadorului.


5. Piersicile au luat în greutate

Piersica are o istorie destul de lungă. Spre exemplu, în China au fost descoperiți sâmburi de piersică vechi de 2.5 milioane de ani. Desigur, în acele vremuri, piersicile arătau mult diferit. Ele erau mult mai mici decât fructele pe care le știm astăzi.

Semănau mai degrabă cu cireșele și aveau foarte puțină pulpă. A durat aproximativ 3.000 de ani pentru ca piersica să ajungă la aspectul din prezent.

Istoricii cred că piersicile își au originile în China și au evoluat atât prin selecție naturală, cât și prin încrucișări realizate de om.

2 comentarii

  1. Mitică Nicora
  2. Bau-bau

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!