Combustia spontană și misterul oamenilor carbonizați inexplicabil

Combustia spontană continuă să-i intrige pe oamenii de știință, care nu reușesc să-i găsească acestui proces o explicație plauzibilă. Ca orice fenomen în aparență paranormal, cazurile de combustie spontană stârnesc curiozitatea cu atât mai mult cu cât misterul nu se lasă elucidat.

Există, desigur, diverse speculații cu privire la cauzele acestui fenomen. Dar sunt ele, oare, satisfăcătoare? Încercăm în cele ce urmează să răspundem (măcar în parte) la aceste întrebări.

Combustia spontană, un fenomen vechi de mii de ani

combustia spontana - medieval

Dacă credeai cumva că e vorba de un fenomen recent, vei fi surprins să afli că primul caz consemnat de combustie spontană a avut loc în Evul Mediu.

În 1470, un cavaler italian pe nume Polonus Vorstius se bucura de un pahar de vin la finalul unei zile grele. Din păcate pentru el, relaxarea nu a decurs conform planului.

Fără avertizare, Polonus a fost cuprins de flăcări, care l-au carbonizat. La bizarul eveniment au asistat neputincioși părinții lui Polonus.

Combustia spontană a lui Polonus Vorstius a fost popularizată doar în 1641, la aproape două secole de la tragedie. Medicul danez Thomas Bartholin a inclus cazul în cartea sa, Historiarum Anatomicarum Rariorum, un compendiu de boli rare și cazuri medicale bizare.

Bartholin susținea că a auzit povestea de la strămoșii familiei Vorstius. Totuși, având în vedere timpul scurs de la eveniment și până în vremea lui Bartholin, este foarte probabil ca povestea să fi fost înflorită pe parcurs.



Cum se manifestă combustia spontană

Unul dintre misterele inexplicabile ale acestui fenomen e faptul că este nevoie de foarte multă energie pentru a arde un organism viu. Conform experților, este nevoie de o temperatură de aproximativ 760-871 °C pentru a arde corpul unui om.

Și, totuși, potrivit unui studiu citat de British Medical Journal și unui articol publicat de Journal of Clinical Forensic Medicine, în cazurile de combustie spontană, organismul este transformat în scrum (uneori, cu excepția mâinilor și picioarelor). Și mai ciudat este că obiectele aflate în jurul victimei nu iau foc, chiar dacă sunt făcute din materiale inflamabile.

Există și alte elemente comune cazurilor de combustie spontană înregistrate de-a lungul vremii. Victimele sunt, de cele mai multe ori, femei în vârstă, obeze și alcoolice.

Potrivit relatărilor, cenușa rămasă în urmă este grasă și emană mirosuri neplăcute. De asemenea, până acum nu există niciun martor credibil, care să descrie cu acuratețe fenomenul.

Cel mai celebru caz de combustie spontană

combustia spontana - mary reeser

Mary Reeser, una dintre cele mai cunoscute victime ale fenomenului de combustie spontană. Foto: reshareable.tv

Cel mai celebru caz de combustie spontană o are protagonistă pe Mary Reeser, o văduvă de 67 de ani. Femeia a murit în 1951, în urma unui incendiu misterios, în locuința ei din Petersburg, Florida, SUA.

Cazul Reeser are toate elementele unui caz de combustie spontană. Potrivit presei vremii, Mary Reeser era o femeie solidă, care a avut o soartă cruntă: a fost făcută scrum în fotoliul în care se odihnea. Tot ce a mai rămas din ea au fost picioarele.

Detectivul Cass Burgess, care a investigat cazul, a afirmat că la fața locului nu au fost găsite urme de combustibil, precum benzina sau kerosenul. De asemenea, tavanul și partea superioară a pereților din apartament erau pline de funingine, dar mobilierul și partea inferioară a pereților nu fuseseră afectate.




Misteriosul eveniment a captat atenția presei, însă cazul n-a fost rezolvat. Apoi, în 2009, reporterul Jerry Blizin, care a scris despre caz în 1951, și-a îndreptat din nou atenția asupra poveștii.

Jurnalistul a descoperit un raport al FBI, care susținea că focul a fost întreținut de grăsimea corporală a victimei. Potrivit raportului, în seara fatidică, Reeser i-ar fi spus fiului ei că nu va mânca cina și că va merge la culcare.

Din câte se pare, bărbatul a fost ultimul care a văzut-o pe femeie în viață, stând în fotoliu și fumând. Deși raportul FBI pare plauzibil, nu vom ști niciodată exact ce s-a întâmplat în acea seară.

Singurul supraviețuitor dintr-un eveniment de combustie spontană

combustia spontana - in fotoliu

Cele mai multe cazuri de combustie spontană se petrec în casele victimelor

Cazurile de combustie spontană mai au un element în comun: toate sunt letale. Această regulă pare să fi fost încălcată în 1974, când un comis-voiajor pe nume Jack Angel a susținut că a luat foc în mod spontan și a supraviețuit.

Conform afirmațiilor lui Angel, într-o dimineață s-a trezit cu o mare arsură pe mână. Rana era atât de gravă, încât a fost nevoie de amputarea brațului. Mai mult, Angel ar fi descoperit că are o gaură în piept și mai multe arsuri în zona inghinală, pe spate și pe picioare.

Cu toate acestea, hainele îi erau intacte. La fel și rulota în care locuia. După eveniment, Angel a declarat că focul a izbucnit din interior și că este singurul supraviețuitor al combustiei spontane.




Povestea lui Angel pare, totuși, neverosimilă. Potrivit cercetătorului Joe Nickell, înainte de a lansa ideea combustiei spontane, Angel a prezentat o cu totul altă poveste.

Încercând să repare boilerul montat în rulotă, dispozitivul s-a fisurat și l-a stropit cu apă clocotită. Angel a dat în judecată producătorul rulotei, dar tribunalul i-a respins cererea de despăgubiri.

Omul-lumânare?

Oamenii de știință s-au străduit să găsească o explicație pentru combustia spontană. Conform unei teorii (denumite „Efectul de fitil”), corpul victimei funcționează ca o lumânare, iar hainele sunt ca un fitil.

Atunci când hainele iau foc din cauza unei scântei sau a jarului de țigară, pielea suferă răni, iar grăsimea corporală este expusă. Grăsimea se topește și îmbibă hainele, întreținând focul.

combustia spontana - hellen conway

Pe 6 noiembrie 1964, Helen Conway, din Pennsylvania, SUA, avea grijă de nepoțica sa, acasă. Unul dintre vecini a chemat pompierii după ce a văzut flăcări în casa pensionarei, dar tot ce mai rămăsese din victimă au fost picioarele. Foto: reshareable.tv

Experimentele făcute pe porci au arătat că focurile care ard în acest fel tind să ardă în sus, lăsând intacte obiectele din jurul victimei. Această teorie ar putea explica și de ce cenușa rămasă este grasă: este vorba de grăsime lichefiată.

De asemenea, această teorie ar putea explica și de ce majoritatea victimelor sunt persoane obeze și de ce uneori mâinile și picioarele rămân intacte (aceste părți ale corpului au cea mai puțină grăsime).

O explicație și mai bizară

Combustia spontană poate fi explicată uneori prin efectul de fitil, dar nu întotdeauna. Din această cauză, au apărut teorii alternative. Una îi aparține cercetătorului Brian J. Ford.

Acesta susține că de vină ar fi cetoza, un proces care are loc când corpul nu mai are rezerve de glucoză și începe să folosească rezervele de grăsime. Potrivit lui Ford, cetoza crește nivelul de acetonă (corpi cetonici) din organism. Acetona este puternic inflamabilă și este, în opinia cercetătorului, responsabilă pentru combustia spontană.

În cadrul unui experiment, Ford a adăugat acetonă în ţesuturi provenite de la porci, pe care le-a folosit apoi pentru a modela forme umane pe care le-a îmbrăcat şi le-a incendiat. „Acestea s-au transformat în cenuşă într-o jumătate de oră”, afirmă cercetătorul într-un articol.

2 comentarii

  1. popapioan 3 august 2017
  2. Dan T 3 august 2017

Ți-a plăcut articolul? Spune-ți părerea