Bizarerii în medicina antică: Ce făceau oamenii pentru a scăpa de boli

De când există pe Pământ, oamenii au avut nevoie de ajutor medical. Dacă în prezent medicina este bazată pe studii temeinice și folosește tehnologii avansate, strămoșii noștri n-au avut noroc de aceleași condiții. De cele mai multe ori, leacurile pe care le foloseau pentru a scăpa de boli se bazau pe cunoștințe limitate și pe ce le oferea natura. Uneori, aceste metode erau de-a dreptul bizare, iar uneori chiar periculoase. Îți prezentăm câteva tratamente folosite în medicina antică, pe care, probabil, n-ai avea curajul să le încerci acum.

1. Fumul de grăsime de capră, leac pentru durerile de dinți

Medicina antica - Stomatologie

Foto: dentista-italiano-a-londra.co.uk

Încă din vremurile antice, oamenii știau cum să confecționeze plombe și proteze. Un dinte descoperit în Italia, vechi de aproximativ 14.000 de ani, atestă faptul că strămoșii noștri făceau tratamente stomatologice. De cele mai multe ori, ele erau extrem de dureroase, iar uneori frizau ridicolul.

Medicul Avicena le recomanda pacienților să dea foc unui amestec de grăsime de capră, măselariță și ceapă. Fumul emis de bizara mixtură era folosit pentru a trata durerile de dinți.



Un alt leac pentru aceste dureri supărătoare era recomandat de Plinius cel Bătrân. Soluția? Cel suferind trebuia să prindă o broască exact la miezul nopții, să scuipe în gura animalului, iar apoi să rostească o „formulă vindecătoare”.

2. Medicina antică: Ienupărul și mătrăguna, folosite ca anestezic

Medicina antica - Anestezic

Foto: wikipedia.org

Strămoșii noștri au fost la fel de preocupați ca noi de chirurgie. În Mesopotamia, doctorii foloseau alcool și opium pentru a-și anestezia pacienții. În Egiptul Antic, medicii preparau extracte din fructe de mătrăgună, în timp ce indienii și chinezii foloseau ienupărul.

Tot asiaticii foloseau și cannabisul și omagul pentru a alina durerea. Desigur, este greu de determinat cât de eficiente erau toate aceste anestezice.


3. Bolile cronice, tratate cu sport și apă sfințită

Medicina antica - Boli cronice

Foto: wikipedia.org

Medicina antică încerca să trateze și bolile cronice. Pe vremea lui Hipocrat (460-370 î.e.n.), se credea că epilepsia era cauzată de voința zeilor. Hipocrat era convins că această boală era cauzată de expunerea la vânt, frig și soare. În Evul Mediu, oamenii credeau că epilepticii sunt posedați de demoni. De aceea, bolnavii erau tratați cu… rugăciuni și apă sfințită.

De asemenea, medicina antică trata diabetul cu exerciții fizice și ierburi, dar rezultatele, evident, întârziau să apară. Mai mult, bolile de piele erau considerate incurabile. De aceea, cei suferinzi erau obligați să poarte un clopoțel, care-i avertiza pe ceilalți să se ferească.

4. Medicina antică: Veninul, folosit pe post de antibiotic

Medicina antica - Venin

Foto: wikipedia.org

Înainte de descoperirea antibioticelor, doctorii încercau să trateze infecțiile cu plante toxice sau venin de viperă. Deși sună ciudat, ideea lor nu era absurdă. Oamenii de știință moderni au ajuns la concluzia că atât plantele toxice, cât și veninul au proprietăți antibacteriene.



În Egiptul Antic, infecțiile erau tratate cu cannabis, opiu și măselariță. În Evul Mediu, doctorii fierbeau niște poțiuni în care adăugau șerpi și scorpioni uscați.

5. Clisma cu fum de tutun

Medicina antica - Clisma

Foto: imgur.com

Problemele digestive, somnolența, crampele stomacale și paraziții erau tratați într-un mod bizar. Pacienților li se făcea o… clismă cu fum de tutun, o metodă adoptată de la băștinașii nord-americani.

Tot clisma cu fum era folosită pentru a-i resuscita pe cei care erau cât pe ce să se înece. Acest tratament a fost popular în Europa până la începutul secolului al XIX-lea, când s-a descoperit că nicotina este otrăvitoare.

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!