7 adevăruri halucinante (și nu tocmai plăcute) din Egiptul Antic

Da, recunoaștem, Egiptul Antic a fost una dintre cele mai fascinante civilizații din istoria omenirii.  Totuși, viața de zi cu zi a oamenilor de rând era uneori un calvar. De la fecale de crocodil introduse în vagin, la uciderea servitorilor odată cu moartea stăpânului și mâncarea mumiilor (în Europa modernă), aceste practici mai puțin cunoscute spun o cu totul altă poveste a moștenirii egiptene.

Obsesia egiptenilor antici pentru viață și moarte, mărețele piramide pe care le-au ridicat și comorile pe care le-au ascuns au fascinat imaginația oamenilor timp de mii de ani. Însă, dincolo de misticism și grandoare, Egiptul Antic a cunoscut și aspecte care nu au avut prea multe în comun cu o civilizație avansată.

Sistemul de justiție egiptean era adesea incorect și crud, unele dintre obiceiurile acestei civilizații antice sunt, după standardele de azi, șocante, iar devotamentul pentru zei mergea uneori până la fanatism, în detrimentul adepților.

7. În Egiptul Antic, servitorii erau îngropați forțat alături de stăpânii lor

Există legende care spun că servitorii faraonilor și ai altor personalități din Egiptul Antic erau uneori omorâți și îngropați alături de stăpânii lor, pentru a-i putea servi în viața de dincolo. Mulți afirmă că aceste povești sunt un mit, însă adevărul e mai tulburător. Deși această practică s-a rărit în epocile târzii ale Egiptului Antic, astfel de sacrificii erau o realitate, așa cum afirmă scriitorul Bruce G. Trigger în cartea sa, Civilizații timpurii: Egiptul Antic în context.

Cuvintele „A murit stăpânul” puteau avea un impact devastator printre servitorii din Egiptul Antic

Cu toate acestea, cei uciși nu considerau neapărat că sunt sacrificați. Egiptenii antici aveau o relație complicată cu moartea și erau preocupați de viața de apoi mai mult decât de viața pe Pământ. Așadar, servitorii trimiși la moarte pentru a fi îngropați alături de stăpânii lor erau considerați privilegiați, pentru că puteau urma o personalitate importantă în viața de apoi.

6. Carnea de mumie era considerată medicament în Europa

Pentru mulți, canibalismul este oripilant. Cu toate acestea, în Europa secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea oamenii pisau bucăți de carne uscată de om, iar apoi o mâncau, pentru a se vindeca de diverse boli. Moda tratării bolilor cu carne umană a fost începută de cei care pisau bucăți de mumie, iar apoi puneau praful rezultat într-o tinctură, crezând cu tărie că poțiunea poate vindeca numeroase afecțiuni.



egiptul antic

Ești la o petrecere în secolul XVII și rămâi fără aperitive. Ce faci? Pui pe masă o mumie

Moda prafului de mumie a devenit atât de răspândită, încât comercianții au ajuns să dezgroape orice cadavre mai vechi pentru a face față cererii. Lucrurile au degenerat atât de mult, încât europenii ajunseseră să bea sânge pentru a scăpa de bolile sângelui sau să înghită bucăți de craniu zdrobite pentru a se vindeca de afecțiuni ale creierului.

5. Îl ofensai pe zeul soarelui, erai ars de viu

În Egiptul Antic, violența era foarte rară, dar una dintre cele mai odioase infracțiuni pe care cineva le putea comite era aducerea de ofense zeului soarelui. Cei care vandalizau sau jefuiau temple sau erau găsiți vinovați de aducerea de ofense la adresa zeului soarelui erau de obicei arși de vii.

Această pedeapsă era, totuși, rezervată celor mai grave infracțiuni și era însoțită de un ritual de sacrificare a făptuitorului. De obicei, egiptenii antici nu făceau sacrificii umane, iar aceasta este una dintre puținele excepții.

egiptul antic

De la catran la napalm, mirosul cărnii fripte a aproapelui viu ne fascinează de mii de ani. Aici, episcopii anglicani Hugh Latimer (1487 – 1555) și Nicholas Ridley (1500 – 1555) sunt arși pe rug în Oxford, la 16 octombrie 1555. (Foto: Hulton Archive/Getty Images)

Pe lângă că era absolut chinuitoare, arderea de viu era considerată una dintre cele mai groaznice morți și din cauza semnificației ritualice a actului în sine. Egiptenii credeau cu tărie în conservarea corpului după moarte și că distrugerea trupului unei persoane ar fi lăsat-o fără un „vehicul” în viața de apoi.

4. În tribunal intrai deja vinovat. Nu exista prezumția de nevinovăție

Un element esențial al sistemului legal actual este prezumția de nevinovăție (până nu se dovedește contrariul, ești nevinovat). Deși Egiptul Antic avea un sistem de justiție avansat, acest principiu nu exista.




Autoarea Ann Rosalie David afirmă în cartea sa, Un an în Egiptul Antic, că vinovăția era prezumată de la bun început și că acuzatul era cel care trebuia să își dovedească nevinovăția. Deși nu există dovezi că se abuza de acest sistem, el îi favoriza totuși pe acuzatori.

La umbra piramidelor, justiția se împărțea după reguli care astăzi par absurde

3. Statuile magice decideau dacă ești vinovat sau nevinovat

În perioada târzie a Egiptului Antic, controlul clerului asupra vieții de zi cu zi a egiptenilor, precum și asupra deciziilor luate de conducători, a crescut considerabil. Influența și puterea preoților deveniseră atât de mari, încât membrii clerului au ajuns să fie consultați în chestiuni cu care n-ar fi avut nicio legătură în mod normal.

Cei de la putere știau că nu trebuie să pună la îndoială prea mult deciziile preoților, deoarece aceștia aveau capacitatea de a intra în contact cu zeii și de a obține susținerea lor.

egiptul antic

Statuile egiptene care arată cu degetul par mai interesante dintr-un motiv bine întemeiat

Astfel, preoții au devenit implicați în aproape toate aspectele vieții, inclusiv în sistemul de justiție. În cartea Amurgul Egiptului Antic: primul mileniu înaintea erei noastre, Karol Myśliwiec spune că, în timpul multor procese, preoții aduceau la tribunal o statuie a zeului soarelui și puneau în fața ei două papirusuri – unul cu verdictul „vinovat”, altul cu verdictul „nevinovat”.

Practic, statuia trebuia să se întoarcă spre papirusul care conținea decizia corectă, arătând astfel voința zeilor. Desigur, acest lucru le permitea preoților să influențeze justiția după bunul plac, sub pretextul că nu fac altceva decât să intermedieze voința zeilor.



2. Fecale de crocodil îndesate în vagin

Așa cum știm, contracepția a luat diverse forme de-a lungul istoriei. Cercetătorii au descoperit de mult dovada că intestinele de oaie erau folosite ca prezervative, iar dovezile istorice arată că romanii foloseau anumite plante pentru contracepție. În Egiptul Antic, însă, metoda de contracepție era mult mai scârboasă.

Nu doar dinții crocodililor erau letali în Egiptul Antic

Pentru a nu rămâne însărcinate, egiptencele foloseau un amestec de miere și excremente de crocodil, pe care și-l introduceau în vagin. Din motive încă necunoscute, în Egiptul Antic se credea că această mixtură acționează ca un spermicid, însă analizele de laborator din zilele noastre au arătat că „remediul” nu avea niciun efect.

1. Bandajele mumiilor, folosite pentru a împacheta mâncarea

A existat o vreme în care orice era legat de Egiptul Antic era la modă. Mumiile erau importate în Europa, pentru a fi „despachetate” la petreceri, iar numeroase mumii au fost scoase ilegal din Egipt. Mai mult, din cauză că exista un număr foarte mare de mumii peste tot în lume, nimeni nu avea un respect deosebit pentru ele și nu li se dădea o importanță istorică prea mare.

O mumie egipteană bine legată

Din acest motiv, a face rost de bandaje folosite la împachetarea mumiilor era uneori mai puțin costisitor decât a cumpăra hârtie. Este celebru cazul unui întreprinzător american de la începutul secolului al XX-lea care a decis că poate economisi niște bani dacă, în loc să producă hârtie de împachetat mâncarea, mai bine importă mumii și folosește bandajele în care au fost împachetate acestea.

Din păcate pentru el, planul a eșuat, deoarece oamenii au început să se îmbolnăvească de holeră, iar utilizarea acestui material a fost abandonată.

Ți-a plăcut articolul? Spune-ți părerea