5 trăsături anatomice bizare pe care toți le moștenim

Indiferent de teoria care ni se pare mai la îndemână – evoluționism, creaționist sau alta -, cu toții ne întrebăm întrebi uneori de ce am fost înzestrați cu atâtea trăsături inexplicabile. Pe bună dreptate, o mulțime de aspecte ce țin de corpul uman nu fac decât să ne uimească.

De ce mai avem măsele de minte? Mai avem nevoie de apendice? Un răspuns probabil la astfel de întrebări este că procesul de devenire a omului modern a fost lung și anevoios, iar hazardul a jucat un rol foarte important.

Un alt răspuns, la fel de plauzibil, este că toate caracteristicile aparent „expirate” ale corpului uman încă mai joacă roluri bine stabilite în organism, chiar dacă astăzi știința pare să le marginalizeze, considerându-le simple rămășițe de la strămoșii noștri.

În cele ce urmează, te invităm să descoperi câteva astfel de „moșteniri”, care transformă corpul uman într-o curiozitate minunată.

1. Pielea de găină

Piele de gaina

Frică, plăcere, frig: multe senzații ne fac „pielea de găină”




Atunci când ni se face frică sau ceva ne îngrozește, dar și când auzim sau trăim ceva ce ne impresionează sau ne face plăcere, experimentăm ceea ce se numește „pielea de găină”. Toți oamenii au, la baza firelor de păr, niște mușchi denumiți mușchii erectori ai firelor de păr.

Uneori, din cauza frigului, dar și în cazul unor emoții puternice, acești mușchi se contractă, ridicând fiecare fir de păr în parte. Probabil, acest fenomen este moștenit de la strămoșii noștri îndepărtați. Deși în prezent nu mai are nicio utilitate, în trecut avea un scop foarte precis.

Cum strămoșii noștri aveau, probabil, mult mai mult păr corporal decât noi, ridicarea firelor de păr asigura păstrarea unei temperaturi mai ridicate a corpului. Astfel, părul corporal funcționa ca o izolație împotriva intemperiilor.

Această capacitate este vizibilă încă la animalele sălbatice, care își „înfoaie” blana atunci când le este frig. Această trăsătură mai are un rol important în viața animalelor: atunci când sunt atacate, ele își zburlesc blana pentru a părea mai mari și mai amenințătoare.

2. Reacțiile la sunete înalte

Unghie pe tabla

Unul dintre cele mai enervante sunete este făcut de unghiile care zgârie o tablă




Cu toții cunoaștem sunetul enervant făcut de zgâriatul tablei cu unghia. Poate ai avut o senzație neplăcută doar citind propoziția anterioară. Oare de ce stârnește acest sunet o aversiune atât de puternică? Ce ne face să reacționăm atât de negativ la auzul unei unghii care zgârie tabla?

Într-un studiu realizat în 1986, oamenii de știință au investigat misterul sunetelor care ne irită. Ei au testat 24 de subiecți, cărora le-au prezentat o mare varietate de sunete neplăcute și le-au cerut să le dea note în funcție de cât de iritante sunt.

Deloc surprinzător, oamenii au clasat sunetul făcut de unghie pe tablă pe locul I în topul zgomotelor de nesuportat. Scoruri mari au obținut sunetul produs de frecarea a două bucăți de polistiren, scârțâitul ușilor și freza stomatologilor.

Ce aveau în comun toate aceste sunete? Făceau parte, fără excepție, din categoria sunetelor înalte. De ce sunt aceste sunete insuportabile pentru urechea umană? Deocamdată, nu știm cu exactitate, dar există o teorie.

Oamenii de știință au observat că frecvența sunetului produs de unghii pe tablă este aceeași cu a sunetelor de avertizare produse de macaci. Având în vedere că avertizarea sonoră a grupului era un instrument de apărare important la începutul omenirii, reacția noastră la sunetele înalte ar putea fi o moștenire de la strămoșii noștri din preistorie.


3. A treia pleoapă

Plica semilunara

A treia pleoapă: o altă moștenire din vremuri imemoriale?

Da, deși sună bizar, avem o a treia pleoapă. De fapt, ca să fim mai exacți, un vestigiu al unei a treia pleoape. Este vorba de micuța bucată de țesut din colțul interior al ochiului. Ea se numește plica semilunară și este o rămășiță a membranei nictitante. Denumită și „a treia pleoapă”, ea avea rolul de a proteja ochii.

Astăzi, ea este întâlnită la păsări, reptile, amfibieni, pești și unele mamifere, având aspectul unei pleoape semitransparente. Rechinii o folosesc pentru a-și proteja ochii de pradă, atunci când atacă. Alte creaturi, care trăiesc în apă, folosesc membrana pentru a-și îndepărta din ochi particulele care le deranjează.

La majoritatea speciilor de primate, dar și la oameni, ea este foarte mult redusă și nu mai are niciun rol. Mușchii care odată controlau a treia pleoapă s-au atrofiat și nu se știe când s-a petrecut acest lucru.

4. Mușchii urechii

Ureche

Unii oameni își pot acționa voluntar mușchii urechilor




Poți să-ți miști urechile? Dacă da, să știi că ai o abilitate pe care doar 15% din populația globului o are. Mușchii ce controlează mișcările urechii (mușchii auriculari) se află în jurul urechii externe și mai funcționează doar la o mică parte din oameni.

În trecut, însă, ei aveau un rol foarte important. Unele mamifere își pot mișca urechile în diverse direcții, pentru a identifica sursa sunetelor. Capacitatea de a-și mișca urechile este foarte importantă pentru animalele mici, care nu au o rază vizuală prea mare.

La fel, strămoșii noștri își puteau mișca urechile, pentru a identifica mai ușor amenințările. Acest „talent” a devenit inutil atunci când oamenii au început să trăiască în grupuri.

Astfel, omul modern nu mai este capabil să-și miște urechile, cu excepția unui grup select, care – inexplicabil – a păstrat această abilitate.

5. Măselele de minte

Masele de minte

Departe de a mai facilita masticația, măselele de minte sunt astăzi cauza multor probleme. Foto: hswstatic.com




Măselele de minte sunt un alt vestigiu moștenit de la strămoșii noștri. Spre deosebire de omul modern, oamenii primitivi aveau nevoie de maxilare mari și de multe măsele puternice, pentru a putea mesteca hrana. Acesta era rolul principal al celor patru măsele de minte.

Însă, odată cu modificarea alimentației umane, maxilarele s-au micșorat, iar prezența măselelor de minte a devenit inutilă. Totuși, ele continuă să iasă, deși o fac mai târziu decât restul dinților.

Uneori, procesul de creștere este extrem de dureros și necesită intervenții chirurgicale.

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!