5 curiozități despre corpul uman pe care știința nu le poate explica

Corpul uman este o minune a naturii. Putem arunca obiecte cu peste 160 km/h, facem salturi spectaculoase în timp ce patinăm delicat pe gheață și plutim în imponderabilitate în zborurile în spațiu. Da, în multe privințe, corpul uman este o capodoperă a perfecțiunii naturale.

Tocmai din acest motiv, nu e deloc de mirare că cercetătorii au mari dificultăți în a-i desluși misterele. Iar când ne dăm seama că nu ne putem explica nici cele mai simple lucruri despre corpul uman, înțelegem că știința mai are de urmat o cale foarte lungă…

1. De ce căscăm?

despre corpul uman - de ce cascam

Nimeni nu știe de ce căscăm

Căscăm când suntem obosiți. Căscăm când suntem plictisiți. Căscăm când îi vedem pe alții cum cască. Într-adevăr, știm cu toții când căscăm, însă oamenii de știință încă nu au ajuns la un consens care să explice acest comportament.

O vreme, căscatul a fot considerat un reflex necondiționat al corpului de a obține mai mult oxigen, însă această teorie a fost în cele din urmă infirmată. Gordon Gallup, profesor de psihologie la Universitatea Albany este de părere că rostul căscatului este de a răci temperatura creierului.



Gallup este de părere că lucrurile asociate căscatului – precum nevoia de somn – cauzează creșterea temperaturii creierului, care activează automat „aparatul de aer condiționat” natural al organismului: căscatul.

Atunci când căscăm, sângele mai cald din creier este (potrivit lui Gallup) înlocuit cu sânge mai rece, din restul organismului, ce transportă oxigen proaspăt. Sună plauzibil, dar până când această teorie nu va fi dovedită, nimeni nu o va crede.

Totuși, cercetătorii sunt convinși că actul de a căsca este una dintre funcțiile primitive ale corpului uman și chiar unul dintre primele lucruri pe care le facem imediat după naștere. Fătul cască în uter, în primul trimestru de sarcină. De asemenea, căscatul ne leagă de restul animalelor, așa cum spunea Charles Darwin:

„Când văd cum cască un câine, un cal și un om, mă gândesc cum toate ființele sunt create după aceeași – unică – structură.”

Căscatul contagios poate avea loc dintr-o multitudine de motive. Unii cercetători sunt de părere că este o formă de empatie. Poate că cea mai plauzibilă teorie este că actul căscatului era, în societatea primitivă, un gest transmis de un individ (și preluat și dat mai departe de ceilalți) că este vremea pentru o acțiune (pregătirea culcușului, dormitul).



Căscatul este atât de ciudat, încât știm că este foarte probabil ca și tu, cititorule, să fi căscat măcar o dată citind acest text sau privind imaginea de mai sus. Așadar, data viitoare când caști, gândește-te că ai primit un mesaj de la strămoșii noștri primitivi, chiar dacă, de-a lungul mileniilor, am uitat cum să îl descifrăm.

Iar dacă ai tendința să caști îndelung și zgomotos, bucură-te! Căscatul îndelungat este asociat cu creierele mari. Așadar, nu ești o persoană nepoliticoasă, ci un om foarte deștept.

2. Ce rol are apendicele?

despre corpul uman - apendicele

De ce avem apendice? Doar natura știe…

Dacă citești acest articol, există o probabilitate statistică de 6% să fi suferit o operație de înlăturare a acestui organ (sau să urmeze să treci prin așa ceva, la un moment dat în viață).

Doctorii și oamenii de știință încă nu au ajuns la un consens cu privire la rostul existenței acestui organ de formă tubulară în corpul uman, deși se pare că putem trăi fără probleme chiar și după înlăturarea sa din organism. Atunci, de ce avem apendice?

Explicația tradițională (evoluționistă) este că apendicele este un organ-fosilă, care a avut un scop bine definit în vremurile imemoriale ale strămoșilor speciei noastre. Însă unii cercetători, precum Loren Martin, profesor de psihologie la Universitatea din Oklahoma, SUA, sunt de părere că apendicele joacă și astăzi un rol bine definit în corpul uman.



Potrivit acesteia, apendicele are un rol important în dezvoltarea embrionului uman și ulterior, în etapa timpurie a maturității individului, producând substanțe de care corpul uman are nevoie.

Apendicele pare a avea un rol important de „rezervă”, în special în cazul când vezica urinară nu funcționează corespunzător sau este îndepărtată chirurgical. Potrivit lui Loren Martin, doctorii pot modifica prin chirurgie apendicele să preia funcția vezicii urinare în caz de nevoie.

3. De ce au femeile sânii mari?

despre corpul uman - sanii mari

Femeile cu sânii mari sunt un alt mister al naturii

Băieții adolescenți sunt înnebuniți după fetele cu sâni mari. Bărbații sunt și ei înnebuniți după femeile cu sânii mari. În public, femeile își acoperă această parte a corpului, cu toate că din ce în ce mai multe țări permit ca femeile să apară în sânii goi oriunde le este permis și bărbaților să umble la bustul gol.

Cu toate acestea, omul este singura specie ai cărei indivizi de sex feminin au sânii mari pe tot parcursul vieții (la animale, sânii se umflă în perioadele de alăptare). De ce doar femeile au sâni, iar primatele, nu, este un mister.



La primate, sânii mari sunt un indicator clar că femela alăptează pui, în vreme ce, la oameni, sânii mari nu indică nici măcar faptul că femeia poate avea copii. Ar putea fi doar o chestiune de atracție sexuală, dacă acceptăm teoria că strămoșilor noștri le plăceau sânii simetrici și mari (semne că femeia este sănătoasă), motiv pentru care evoluția i-a și selectat.

Totuși, nu toată lumea este de acord cu această explicație. Unii sunt de părere că sânii mari au de-a face cu evoluția procesului de lactație.

Florence Williams, autoarea cărții „O istorie naturală și nenaturală a sânilor”, este de părere că sânii mari sunt rezultatul evoluției, care i-a favorizat pentru a ușura procesul alăptării copiilor.

4. De ce suntem dreptaci și stângaci (sau ambidecștri)?

despre corpul uman - dreptacii

Dreptacii și stângacii sunt la fel de misterioși

Cu toții știm că cei mai mulți oameni sunt dreptaci. Probabil că fiecare dintre noi la școală colegi catalogați drept „ciudați” pentru simplul fapt că scriau cu mâna stângă. Un lucru mai puțin cunoscut este că oamenii de știință au studiat această particularitate de peste 160 de ani, fără a descoperi motivul pentru care unii dintre noi sunt stângaci, iar alți, dreptaci.

Este posibil ca această trăsătură să fie moștenită genetic, dar cu siguranță nu poate fi dedusă doar din studierea comportamentelor părinților unui individ. Mai plauzibil este că preferința pentru utilizarea cu precădere a membrelor stângi sau drepte este influențată de mecanisme culturale și sociale, precum familia și școala.



Sunt cunoscute cazurile unor părinți și profesori care au mers atât de departe, încât le-au interzis copiilor să scrie cu stânga. Unii cercetători au sugerat chiar că stângacii au suferit la naștere sau în copilăria timpurie leziuni cerebrale, însă această teorie s-a dovedit a fi o aberație.

Indiferent de ce suntem împărțiți în stângaci și dreptaci (și ambidecștri – cei care își folosesc ambele membre cu aceeași ușurință), acaestă diferențiere va continua, probabil cât timp vor exista oameni pe Pământ.

5. De ce visăm?

despre corpul uman - de ce visam

Probabil că îți amintești ce ai visat în ultimul timp, dar cu siguranță nu știi de ce ai visat…

Unii oameni se plâng că visează foarte rar, însă cu toți am avut cel puțin o dată experiența unui vis care ne-a înveselit, ne-a pus pe gânduri sau ne-a tulburat profund. Așadar, de ce visăm? Ce sunt aceste „filme”, înșiruiri de imagini, sunete și senzații pe care percepem în timpul somnului?

Darren Lipnicki, de la Centrul pentru Medicină Spațială din Berlin, este de părere că responsabilul pentru producerea acestor „bizarerii” numite vise este câmpul magnetic al Pământului. Potrivit acestui cercetător, câmpul geomagnetic ar putea avea un rol în secreția de melatonină. Numai că, așa cum este cazul altor teorii, și aceasta are nevoie de mai multe studii pentru a fi confirmată.

Psihiatrul austriac Sigmund Freud era de părere că visele reprezintă dorințele noastre ascunse. Alți teoreticieni, în schimb, susțin că visele sunt simulări prin care creierul nostru se antrenează să facă față situațiilor periculoase ipotetice, crescându-ne astfel șansele de supraviețuire.

Unii psihologi sunt de părere că visele ne reglează pe termen lung dispoziția sau că au rol în catalogarea și stocarea, sub formă de amintiri, a informațiilor pe care le captăm în timpul stării de veghe.

Indiferent de teorie, în pofida numeroaselor studii, știința încă nu poate explica de ce visăm. Cert este că, fără vise, viața ar fi un loc mult mai sărac.

 

Ți-a plăcut? Spune ce crezi!